Avertisment: Articolul care urmeaza este puternic marcat de un limbaj licentios. Daca va simtiti cu musca pe caciula, sunteti pudibunzi sau simtiti ca faceti parte din bulinuta din coltul ecranului, sunteti mai mult decat liberi sa dati click pe X-ul mare rosu din dreapta sus. Va multumesc anticipat!
Motto (de la Kitty): “Before marriage, a girl has to make love to a man to hold him. After marriage, she has to hold him to make love to him.”
Motto2: Nu sustin Prajitura Casei de la Alka. Pentru ca lucrurile nu au evoluat. Si nu se compara gustul prajiturilor cumparate cu gustul celor facute in casa...
De curand, in cadrul unui curs-seminar (2 in 1 otova de la Otovescu) mi-am reamintit un lucru foarte interesant, pe care il citisem cand eram mica si pasionata de “de ce noi nu avem putze”.
Freud afirma ca femeile sunt non-barbati. Ca la logica, cand B = Non A. Deci noi suntem negarea negatiei, un fel de neica-nimeni printre putzulici, definindu-ne ca invidioase pe penis si lipsite de acesta prin natura potrivnica.
Deci noi suntem doar niste erori, niste EGE (experimente genetice esuate, pentru cine nu stie), niste glume ale naturii, pentru ca doar el, penisul, esenta vietii, a culturii si sens al lumii, poate fi luat in calcul cand vine vorba de perfectiune.
Nu vi se pare hilar? Adica, in ziua de azi, tot ce e “marfa” , “cool”, “misto” se zice ca e “pizda”. De exemplu, am auzit deseori propozitia: “Am fost aseara la o petrecere, a fost super-pizda, moama, ce m-am distrat!”. Insa, tot ce e rau, deplorabil, urat sau jignitor, e “pula”: “M-am imbatat aseara, pula m-am facut!”
Prin urmare, teoria lui Freud este usor depasita, ca sa nu zic falsa si misogina, sau pur si simplu nefondata.
Inegalitatea dintre sexe este insa un subiect la ordinea zilei. De curand m-am convins ca asa va ramane intotdeauna, si ca nu are rost sa ne mai opunem.
Din ce in ce mai des constat ca cea mai mare inteligenta a unei “feminine” este sa isi urmareasca scopurile, tratand barbatii exact asa cum merita, caci pentru asta au fost creati: ca niste instrumente menite sa ne indeplineasca diverse dorinte, mofturi, sau necesitati. Asta inseamna, desigur, si ca uneori trebuie sa taci, sa treci peste, sa te faci sa nu vezi, ca nu auzi, bla bla, sa faci compromisuri (ceea ce nu prea ma caracterizeaza). Totusi in povestea asta samburele de adevar e mai mare decat fructul discordiei, motiv pentru care m-am hotarat sa urmez acest model comportamental.
Asta inseamna ca de acum incolo voi accepta diferentele dintre sexe si ma voi comporta ca atare. Nu voi mai incerca sa le demonstrez purtatorilor de putza din preajma mea cu argumente rationale, logice si coerente ca se inseala. O sa ii fac sa regrete ca m-au contrazis, dar altfel. Cea mai buna miscare a unei femei este sa-i dea impresia barbatului ca are dreptate, manipulandu-l cu betia cuvintelor magulitoare. Ei sunt, totusi, animale simple. Remember, le trebuie doar mancare si sex ca sa fie fericiti. Daca mai si mimezi gadilatul orgoilului la locul de munca, succesul e garantat. Si nici macar nu trebuie sa aiba dreptate ;))
Mereu a fost asa, dar numai cele mai destepte au stiut sa mimeze orgasmul-orgasmelor: satisfactia in cuplu, unde mereu cineva trebuie sa lase de la el [boul si vaca, remember?]
Atitudinea aparent supusa, calculatul “facut pe plac” si toate celelalte arme tipic feminine au fost de cand lumea si pamantul un motiv sa ne mandrim. Noi suntem sexul puternic, pentru ca, daca sexul celuilalt se face tare, putem obtine orice. Inteligenta este, in cazul relatiilor de cuplu, capacitatea de a-ti ascunde inteligenta pentru a-l face pe celalalt sa se creada mai mare decat e, manipulandu-l din umbra .
Se spune ca a fost nevoie de cateva mii de ani pana primele maimute s-au ridicat in doua picioare si au inceput sa mearga. Daca ii acorzi barbatului de langa tine, fie el coleg la serviciu, sef, omul mirositor din autobuz sau distinsul “consort” cateva mii de ani, s-ar putea sa devina capabil sa inteleaga ca poti sa lucrezi cu o femeie si fara sa vrei sa o vezi dezbracata. Si ca da, femeile mai stiu sa faca si altceva. Si adesea, mai bine decat voi. In orice situatie ;)
De ce ii mai tinem pe langa noi? Simplu. Cum ar spune Magicianul, de foame. Asta ne face sa vrem sa renuntam la o parte din noi ca sa-i pacalim pe ei. Barbatii sunt un rau necesar. Ca sa ne fie noua bine, nu e niciun pacat sa-i amagim si sa ne amagim si pe noi uneori.
Pentru ca nu totul in viata se poate face cu precizie matematica, dar in mare parte merge si asa. Asa cum alb si negru sunt non-culori, asa si fericirea si nefericirea sunt non-relatii. In aceeasi masura in care femeile sunt non-barbati. Orice convietuire e un amalgam intre astea doua. Prin urmare, un gri. Plus ca A si Non A dau intotdeauna Zero. De-asta mereu, cand se termina o relatie, ne simtim noi in pierdere (de timp). Pentru ca nu are cum sa dea diferit de Zero, conform anatomiei. Si atunci orice relatie mai mult decat strict sexuala e o pierdere de vreme, pentru ca oricum, mai devreme sau mai tarziu, matematic vorbind, o sa ajungem la Zero. E mai trist decat pare si mai adevarat decat as vrea, totusi, ganditi-va ca marile adevaruri ale vietii nu sunt genul de lucruri pe care le recunosti cu placere. Sunt mai degraba genul de idei pe care le spui in soapta sau le pastrezi pentru tine, si totusi, desi nimeni nu vorbeste despre asta, toti actioneaza in consecinta. Ca un fel de conjuratie a tacerii cu niste legi nescrise, dar universal aplicabile.
De exemplu, in filmul “Down with love”, eroina lanseaza un sistem bine pus la punct, pe 3 nivele, al femeii ca fiinta superioara, dupa ce a renuntat la barbati. De asemenea, ceea ce mi se pare oarecum revolutionar (It takes a revolution to find a solution?), gaseste o solutie foarte buna pentru ca femeile sa faca diferenta dintre dragoste si sex: mancand ciocolata, ca metoda de autosatisfacere, fiind stiut ca in creierul uman se produce aceeasi senzatie si sunt eliberati aceeasi hormoni si cand faci sex, si cand mananci ciocolata. Prin urmare, cine mai are nevoie de dragoste si fluturasi si inimioare si vrajeala ieftina care e egala cu zero, prin natura, cand exista atatea sortimente de fericire la pachet, ieftina si sigura?
Cicolata nu te lasa balta cand ai nevoie de chestii mai siropoase, cum ar fi o prajitura. Ciocolata nu iti spune ca ai fundul mare. Ciocolata nu te judeca si nu pleaca cu baietii la o bere. Ciocolata nu te injura, cu ciocolata nu te certi. Ciocolata nu are nevoie de loc in pat, ciocolata nu te contrazice, ciocolata e mereu cu tine, si nu trebuie sa te dai greu de gasit ca sa vrea sa stea langa tine. Ciocolata iti este alaturi si la bine si la rau, si nu te paraseste niciodata caci, in cele din urma, devine o parte din tine (mancarea e o clipa in gura si o viata pe solduri!).
…si pana la urma bine ne fac ei cand se poarta asa urat cu noi, in urma celui mai mic semn de afectiune si deci, de vulnerabilitate. E un semnal de alarma: Hello, nu e bine ce faci. Revino la comportamentul de acuplare.
Cred ca o reintoarcere la natura nu ne-ar prinde deloc rau, noua, humanoizilor. Oamenilor primitivi sau animalelor nu cred ca le pasa de sentimente, atentii, bomboane, telefoane, inimioare, floricele. Si o duceau destul de bine.
Si de-asta zic, e bine cand cineva iti aminteste ca nu faci ce trebuie. Cand te atasezi. Mai bine iti vezi de ale tale, fara implicatii. Dupa cum bine spunea un mare clasic in viata, e mai greu sa fii fosta iubita a cuiva daca nu ai fost, mai intai, iubita cuiva. Asadar, dpdv emotional e mai sanatos sa fii mereu cu valiza facuta… Ca nu care cumva sa ramai cu ochii beliti prin vreo gara pustie (pentru orice detalii, cititi Octavian Paler – Viata pe un peron. La cerere, mai pot furniza titluri de carti din aceeasi sfera.)
Pariurile si joculetele au inceput de cand oamenii traiau in Rai. De fapt, Eva stia ce o sa se intample, dar v-ati gandit vreodata ca voia doar sa se mute? Astfel, i-a dat de inteles ca a gresit, e numai vina ei, bla bla bla, cand de fapt, femeia si-a vazut interesu` si a tacut din gura. Dandu-ne noua tuturor un mare exemplu, milioane de ani mai tarziu. Cinste ei!
De curand, in cadrul unui curs-seminar (2 in 1 otova de la Otovescu) mi-am reamintit un lucru foarte interesant, pe care il citisem cand eram mica si pasionata de “de ce noi nu avem putze”.
Freud afirma ca femeile sunt non-barbati. Ca la logica, cand B = Non A. Deci noi suntem negarea negatiei, un fel de neica-nimeni printre putzulici, definindu-ne ca invidioase pe penis si lipsite de acesta prin natura potrivnica.
Deci noi suntem doar niste erori, niste EGE (experimente genetice esuate, pentru cine nu stie), niste glume ale naturii, pentru ca doar el, penisul, esenta vietii, a culturii si sens al lumii, poate fi luat in calcul cand vine vorba de perfectiune.
Nu vi se pare hilar? Adica, in ziua de azi, tot ce e “marfa” , “cool”, “misto” se zice ca e “pizda”. De exemplu, am auzit deseori propozitia: “Am fost aseara la o petrecere, a fost super-pizda, moama, ce m-am distrat!”. Insa, tot ce e rau, deplorabil, urat sau jignitor, e “pula”: “M-am imbatat aseara, pula m-am facut!”
Prin urmare, teoria lui Freud este usor depasita, ca sa nu zic falsa si misogina, sau pur si simplu nefondata.
Inegalitatea dintre sexe este insa un subiect la ordinea zilei. De curand m-am convins ca asa va ramane intotdeauna, si ca nu are rost sa ne mai opunem.
Din ce in ce mai des constat ca cea mai mare inteligenta a unei “feminine” este sa isi urmareasca scopurile, tratand barbatii exact asa cum merita, caci pentru asta au fost creati: ca niste instrumente menite sa ne indeplineasca diverse dorinte, mofturi, sau necesitati. Asta inseamna, desigur, si ca uneori trebuie sa taci, sa treci peste, sa te faci sa nu vezi, ca nu auzi, bla bla, sa faci compromisuri (ceea ce nu prea ma caracterizeaza). Totusi in povestea asta samburele de adevar e mai mare decat fructul discordiei, motiv pentru care m-am hotarat sa urmez acest model comportamental.
Asta inseamna ca de acum incolo voi accepta diferentele dintre sexe si ma voi comporta ca atare. Nu voi mai incerca sa le demonstrez purtatorilor de putza din preajma mea cu argumente rationale, logice si coerente ca se inseala. O sa ii fac sa regrete ca m-au contrazis, dar altfel. Cea mai buna miscare a unei femei este sa-i dea impresia barbatului ca are dreptate, manipulandu-l cu betia cuvintelor magulitoare. Ei sunt, totusi, animale simple. Remember, le trebuie doar mancare si sex ca sa fie fericiti. Daca mai si mimezi gadilatul orgoilului la locul de munca, succesul e garantat. Si nici macar nu trebuie sa aiba dreptate ;))
Mereu a fost asa, dar numai cele mai destepte au stiut sa mimeze orgasmul-orgasmelor: satisfactia in cuplu, unde mereu cineva trebuie sa lase de la el [boul si vaca, remember?]
Atitudinea aparent supusa, calculatul “facut pe plac” si toate celelalte arme tipic feminine au fost de cand lumea si pamantul un motiv sa ne mandrim. Noi suntem sexul puternic, pentru ca, daca sexul celuilalt se face tare, putem obtine orice. Inteligenta este, in cazul relatiilor de cuplu, capacitatea de a-ti ascunde inteligenta pentru a-l face pe celalalt sa se creada mai mare decat e, manipulandu-l din umbra .
Se spune ca a fost nevoie de cateva mii de ani pana primele maimute s-au ridicat in doua picioare si au inceput sa mearga. Daca ii acorzi barbatului de langa tine, fie el coleg la serviciu, sef, omul mirositor din autobuz sau distinsul “consort” cateva mii de ani, s-ar putea sa devina capabil sa inteleaga ca poti sa lucrezi cu o femeie si fara sa vrei sa o vezi dezbracata. Si ca da, femeile mai stiu sa faca si altceva. Si adesea, mai bine decat voi. In orice situatie ;)
De ce ii mai tinem pe langa noi? Simplu. Cum ar spune Magicianul, de foame. Asta ne face sa vrem sa renuntam la o parte din noi ca sa-i pacalim pe ei. Barbatii sunt un rau necesar. Ca sa ne fie noua bine, nu e niciun pacat sa-i amagim si sa ne amagim si pe noi uneori.
Pentru ca nu totul in viata se poate face cu precizie matematica, dar in mare parte merge si asa. Asa cum alb si negru sunt non-culori, asa si fericirea si nefericirea sunt non-relatii. In aceeasi masura in care femeile sunt non-barbati. Orice convietuire e un amalgam intre astea doua. Prin urmare, un gri. Plus ca A si Non A dau intotdeauna Zero. De-asta mereu, cand se termina o relatie, ne simtim noi in pierdere (de timp). Pentru ca nu are cum sa dea diferit de Zero, conform anatomiei. Si atunci orice relatie mai mult decat strict sexuala e o pierdere de vreme, pentru ca oricum, mai devreme sau mai tarziu, matematic vorbind, o sa ajungem la Zero. E mai trist decat pare si mai adevarat decat as vrea, totusi, ganditi-va ca marile adevaruri ale vietii nu sunt genul de lucruri pe care le recunosti cu placere. Sunt mai degraba genul de idei pe care le spui in soapta sau le pastrezi pentru tine, si totusi, desi nimeni nu vorbeste despre asta, toti actioneaza in consecinta. Ca un fel de conjuratie a tacerii cu niste legi nescrise, dar universal aplicabile.
De exemplu, in filmul “Down with love”, eroina lanseaza un sistem bine pus la punct, pe 3 nivele, al femeii ca fiinta superioara, dupa ce a renuntat la barbati. De asemenea, ceea ce mi se pare oarecum revolutionar (It takes a revolution to find a solution?), gaseste o solutie foarte buna pentru ca femeile sa faca diferenta dintre dragoste si sex: mancand ciocolata, ca metoda de autosatisfacere, fiind stiut ca in creierul uman se produce aceeasi senzatie si sunt eliberati aceeasi hormoni si cand faci sex, si cand mananci ciocolata. Prin urmare, cine mai are nevoie de dragoste si fluturasi si inimioare si vrajeala ieftina care e egala cu zero, prin natura, cand exista atatea sortimente de fericire la pachet, ieftina si sigura?
Cicolata nu te lasa balta cand ai nevoie de chestii mai siropoase, cum ar fi o prajitura. Ciocolata nu iti spune ca ai fundul mare. Ciocolata nu te judeca si nu pleaca cu baietii la o bere. Ciocolata nu te injura, cu ciocolata nu te certi. Ciocolata nu are nevoie de loc in pat, ciocolata nu te contrazice, ciocolata e mereu cu tine, si nu trebuie sa te dai greu de gasit ca sa vrea sa stea langa tine. Ciocolata iti este alaturi si la bine si la rau, si nu te paraseste niciodata caci, in cele din urma, devine o parte din tine (mancarea e o clipa in gura si o viata pe solduri!).
…si pana la urma bine ne fac ei cand se poarta asa urat cu noi, in urma celui mai mic semn de afectiune si deci, de vulnerabilitate. E un semnal de alarma: Hello, nu e bine ce faci. Revino la comportamentul de acuplare.
Cred ca o reintoarcere la natura nu ne-ar prinde deloc rau, noua, humanoizilor. Oamenilor primitivi sau animalelor nu cred ca le pasa de sentimente, atentii, bomboane, telefoane, inimioare, floricele. Si o duceau destul de bine.
Si de-asta zic, e bine cand cineva iti aminteste ca nu faci ce trebuie. Cand te atasezi. Mai bine iti vezi de ale tale, fara implicatii. Dupa cum bine spunea un mare clasic in viata, e mai greu sa fii fosta iubita a cuiva daca nu ai fost, mai intai, iubita cuiva. Asadar, dpdv emotional e mai sanatos sa fii mereu cu valiza facuta… Ca nu care cumva sa ramai cu ochii beliti prin vreo gara pustie (pentru orice detalii, cititi Octavian Paler – Viata pe un peron. La cerere, mai pot furniza titluri de carti din aceeasi sfera.)
Pariurile si joculetele au inceput de cand oamenii traiau in Rai. De fapt, Eva stia ce o sa se intample, dar v-ati gandit vreodata ca voia doar sa se mute? Astfel, i-a dat de inteles ca a gresit, e numai vina ei, bla bla bla, cand de fapt, femeia si-a vazut interesu` si a tacut din gura. Dandu-ne noua tuturor un mare exemplu, milioane de ani mai tarziu. Cinste ei!
Ca o semi-concluzie, ce au barbatii in plus? Un Y, cand jucam X si 0? De-asta relatiile cu ei sunt mereu egale cu zero? Asta explica pasiunea lor pentru XXX?
Eu totusi cred ca excrescenta aia pe care o au ei in plus (in forma de Y, btw...) e din cauza ca, deh, ei fiind primii creati, era nevoie de o schita, si a mai ramas material... Defecte din fabrica :)
Nota: Credeti in empatie? Azi, intr-o statie de autobuz, o femeie dansa de pe un picior pe altul, deloc discret, exact pe ritmul melodiei pe care o ascultam eu la mp3. Curios este ca, atunci cand autobuzul (in care ea nu a urcat) a pornit, s-a oprit din dans si m-a privit fix. Creepy….
Nota: Credeti in empatie? Azi, intr-o statie de autobuz, o femeie dansa de pe un picior pe altul, deloc discret, exact pe ritmul melodiei pe care o ascultam eu la mp3. Curios este ca, atunci cand autobuzul (in care ea nu a urcat) a pornit, s-a oprit din dans si m-a privit fix. Creepy….
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu