A 8-a minune a lumii, maneaua :)))

Inainte sa vi se ridice paru in varfu capului (nu stiu care par si care cap), va spun ca nu sunt manelista. Nu ascult manele decat in cazuri de extrema urgenta (a.k.a. crize existentiale – cine stie, cunoaste :”> ). Prima oara cand am ascultat manele a fost prima oara cand m-am imbatat :P. De atunci, au ramas prietenele mele in caz de calamitate naturala. Asta seara, dintr-un motiv pe care nu il cunosc, iar ma depresasem. De fapt, un link catre un house nelalocul lui m-a facut sa “trec de partea cealalta”. Am corupt-o si pe coleputa. Si am inceput sa ma gandesc daca chiar exista o utilitate a acestui gen muzical, considerand functia terapeutica. Daca manelele pot sa faca bine unui om, desi au versuri vulgare, ritmuri orientale si interpretii sunt oameni cu un simt estetic indoielnic (nu ma refer la faptul ca majoritatea sunt de etnie rroma, ci la stilul vestimentar).

Se pare ca raspunsul e da. Se pare ca, intr-un mod misterios, melodiile vulgare si kitsch chiar te linistesc cand ai probleme. Te deconecteaza. De tot chiar :)). Adica dupa o juma de ora de ascultat Denisa&co chiar un mai simti ca ai probleme. Sau cel putin, ca nu alea sunt problemele tale adevarate. Sau macar, ca sunt in lume probleme mai grave. Cum ar fi insasi maneaua :P. Si tot ucigandu-mi fara mila neuronii pe ritmuri orientale de jale si dezmatz, am uitat dintr-o data de ce am suparasem. Si mi-am dat seama ca daca am putut sa ascult manele razand, pot sa trec si peste altele mai grave :))). Clar ca pot. Si...am trecut mai departe, la alte melodii. A 8-a minune a lumii nu e maneaua, ci ce urmeaza dupa ea. Daca iti mai revii. Eu am avut noroc :P.