Fiindca tot orasul a fost cuprins parca peste noapte de apropierea marii sarbatori , si tot peste noapte s-a umplut orasul de roz, rosu, inimioare, cani, perne, pixuri, etc care aduc intr-un fel sau altul cu treaba asta cu indragosteala, intr-o seara m-am trezit cugetand daca sunt pro sau contra acestui eveniment. Concluzia o sa o vedeti daca cititi pana la capat:p.

In primul rand, nu pot sa nu observ ca sarbatorirea in masa la nivel national a acestei sarbatori, ca si promovarea ei, ca si faptul ca ni se induce o anume stare de spirit cand se apropie, are doua scopuri. Unul e oarecum evident, si il stie toata lumea: e o sarbatoare comerciala. Cu o saptamana inainte si cu vreo doua dupa (ca sa acopere si uitatul Dragobete, un fel de Valentine’s 2), se vand la preturi mai mult decat rezonabile obiecte-simbol, la pachet cu ele venind si iluzia ca aceste cadouri garanteaza ceva, sau ca inseamna ceva, sau ca sunt un semn ca cineva te iubeste. Mii si milioane de felicitari, pixuri, cani, ceasuri, statuete de prost gust si alte asemenea chinezarii isi fac locul in milioane de case din toata lumea, facandu-ne sa credem tot felul de lucruri nelalocul lor. Dupa care Valentine’s trece, iar in momentul confirmarii, vine infirmarea: era doar un gest facut asa…ca sa fim “in randul lumii” (stiti voi, sirul la care se aliniaza toti prostii din “lumea buna” ). Si urmeaza depresia post-Valentine’s, curmata rapid de martisor si 8 martie. Dupa care lumea isi intra in fire, gata cu cadourile, gata cu tarabele din centru, cu targurile de la teatru si cu circulatia oprita prin centru ca sa se faca parade,manifestari, sau concerte in fata primariei.

Un al doilea scop al acestui eveniment, cel mai putin cunoscut si observat, este acela de a ii face pe oamenii care nu au “+1” sa se simta in plus ;)). Cum asa? Poi simplu. Ganditi-va si voi. E simplu de tot. La mintea cocosului. Deeci…oamenii care se iubesc, care sunt indragostiti, nu au nevoie de ziua asta in care toata lumea se iubeste nici ca sa se iubeasca mai mult sau mai putin, nici ca sa isi iasa din rutina. Pentru ca pentru ei fiecare zi e un fel de Valentine’s. Nu e cu nimic mai special 14 Februarie decat 15 Noiembrie. In schimb, pentru cei care nu au o relatie, trebuia sa se inventeze un moment in care societatea noastra urbana cu mentalitate de inspiratie rurala :)) sa le sugereze ca e o problema cu ei.Ca nu au loc printre ceilalti oameni. Ca trebuie neaparat, chiar daca e nepotrivit(a), sa gaseasca pe cineva cu care sa faca schimb de felicitari si canute inscriptionate de Valentine’s day. Altfel, economia interna va avea de suferit. Deci, sunt oi negre pentru societate :))).;;) Oare de ce nu a venit nimeni cu ideea sa se tipareasca felicitari cu mesaje de genul “Felicitari pentru alegerea de a nu face alegeri nepotrivite” , sau, “Felicitari pentru ca nu l-ai ales pe cel nepotrivit” (citat din marii clasici in viata :p)? Probabil ca in disperare de cauza , in plina recesiune, vom vedea si genul asta de felicitari pe la tarabe. S-ar putea sa cumpar una dintre ele. Nu vreau sa sporesc popularitatea lucrurilor de duzina, de calitate indoielnica, pret mic si care mai sunt si purtatoarele unor reguli nescrise. Dar pentru o felicitare ca asta, as face exceptie. De ce? Pentru ca ar fi amuzant sa le trimit ceva asemanator catorva persoane ;)) , ca sa nu mai spun ca ar fi un mod destul de original de a sarbatori 14 Februarie. A nu face o alegere este o alegere. Alegerea mea. Anul asta. Si anul trecut. Si acum doi ani. Eh, am cam facut o obisnuinta din a nu avea prieten de Valentine’s. Poate pentru ca nu-mi plac dulcegariile. Poate pentru ca nu-mi place sa fiu ca restul lumii(sau poate pentru ca nici nu sunt).

Prefer sa sarbatoresc ca si pana acum, oarecum in stil Bridget Jones. Mai bine Ballantine’s decat Valentine’s.