Ceea ce urmeaza sa va marturisesc … n-o sa inteleaga decate fetele. Si poate nu toate fetele :D.
Azi este a doua zi in existenta mea cand plec pentru cu totul altceva de acasa si ma intorc cu 3 perechi de pantofi. E normal sa pleci la shopping si sa vii cu o pereche, hai doua. Da` sa pleci de ex dupa ochelari de soare sau dupa bluza si sa vii cu 3 perechi de pantofi? :-/ Bine, recunosc, am o scuza: erau la reduceri :“>. Adica le-am facut alor mei o ditamai economie: am luat 3 perechi dintre care 2 le-am platit si una a fost cadou:D. Deci nu e asa o mare risipa. Stiu ca le faceam mai mare economie daca stateam acasa, ca si-asa la scoala nu am mai ajuns decat ca sa constat ca nu mai era nimeni. Stiu ca nu imi trebuiau mie acum pe zapezi 3 perechi de pantofi cu toc. Stiu ca probabil nu ar trebui sa scriu asta in timp ce ma uit la “Shoppingul, pasiunea mea”. Oricum, pentru cei care nu ma cunosc, sa stiti ca nu sunt o fitoasa dinaia de judeca oamenii dupa hainele pe care le poarta. Da` mie chiar imi place sa colind prin magazine, sa probez o mie de combinatii de haine, sau sa ma plimb prin magazine pana aleg hainele care intra in “semifinala” (deci cele pe care le probez), dupa care dintre ele aleg cam jumate care intra in “finala” (pe care le mai probez o data), dupa care, daca e cazul, mai probez pentru “dueluri” (in functie de bugetul pe care il am la dispozitie). Daca sunteti baieti si inca mai citit, sunt sigura ca vi s-a sculat paru` in varfu` capului (ala de deasupra gatului). Stiu ca pentru un mascul este absolut inacceptabil asa ceva, de neinteles si de netolerat. Stiu ca sunt unele fete (da,da, fete!) care nu inteleg chestia asta cu cumparaturile. Ca ele se duc intr-un singur magazin de oriunde, daca au nevoie de o bluza cer o bluza si cumpara ce li se da, chiar si fara sa probeze. Nu zic ca e rau, dar pentru mine atitudinea asta e de neinteles. Unde mai e placerea de a colinda magazine, de a rascoli toate hainele, de a gasi toate combinatiile, de a „vana“ chilipiruri (acum e perioada yeeeeey!)? Cu ce placere sa mai porti haine dupa care nu ai umblat, pentru care nu ai probat alte multe de acelasi fel, pana ai gasit-o pe EA, bluza perfecta? Adica e ca o victorie dinaia prea usoara. Ai castigat, da parca nu meritai…parca voiai sa te zbati mai mult. Parca a fost prea simplu ca sa te bucuri. (acum probabil ca toata lumea care a ajuns in acest punct al confesiunilor-shoegal crede ca sunt nebuna si continua,totusi, lectura, cu o privire care exprima atat mila, cat si revolta ca inca ma aflu in libertate, printre alti oameni pe care i-as putea contamina cu obsesia pentru cumparaturi). Dar inainte sa puneti mana pe telefon sa chemati echipajul de serviciu de la spitalul de oameni tulburati :P, sa stiti ca exista si parti bune in a fi “shopaholic”. De exemplu, eu posed cateva lucruri extraordinare, de care sunt atat de mandra nu atat ca le-am descoperit, cat ca le-am luat la reducere maxima: niste pantofi superbi, pe care i-am vazut din greseala in timp ce probam niste balerini(si fiindca am luat si balerinii, pantofii i-am luat la jumate de pret, la o suma infima), o geanta (cine stie, cunoaste de unde si ce marca:P), care mi-a atras atentia prin culoare la inceput, dupa care am negociat pana am ajuns tot la un pret de nimic, o rochita de ocazie pe care o urmaream de vreo doi ani:)) si am cumparat-o la mai putin de jumatate de pret, si exemplele pot continua dar nu vreau sa va plictisesc peste masura:D. Ideea era ca daca te pricepi sa cauti si sa combini, poti sa te imbraci mai frumos si ceva mai ieftin. Perioadele de reduceri sunt importante, dar nu e singurul moment in care poti sa faci asa ceva; sunt si locuri unde e redus tot timpul, si tot asa, cine stie sa fie citez : “speculativ in sensul bun al cuvantului” (dupa: diriga, ora de romana), are de castigat (iarasi, cine stie, cunoaste). Daca tot m-am apucat sa-mi descriu comportamentul la shopping, trebuie mentionat un lucru foarte important (care ma scoate din tiparele shopaholicelor obisnuite): nu suport sa vina nimeni cu mine. Pe mami o mai accept cateodata, da` numai dupa ce mi-am facut eu meandrele, vizite multiple, semifinala, finala, fatzaiala peste tot de 10 ori si sunt deja decisa, si ca sa plateasca. Motivul pentru care nu suport sa merg in magazine cu nimeni este ca pana la urma, oricine isi pierde rabdarea, si nu suporta nimeni sa imi fac eu joculetele cu semifinala, finala, duelurile (bine, daca e un duel greu de rezolvat, mai chem oameni sa-si dea cu parerea :-??). Si daca exista un singur lucru pe lume pe care chiar il urasc (dupa ipocrizie), ala e sa fiu grabita la shopping. Lucrul asta ma ucide incet. Adica prefer sa nu mai iau nimic decat sa cumpar ceva fara sa apuc sa vad tot, sa probez mai multe, sa compar, etc etc. Acum nici fetele probabil ca n-o sa ma mai inteleaga. Articolu` asta a fost asa ca sa ma eliberez eu de episodu` asta, si sa mi se para si mie ca sunt normala. Parerea voastra o anticip :)) si pot sa spun ca nu ma afecteaza. Acum, ma scuzati. Trebuie sa mai dau o tura prin Mercur. E o rochita pe care o urmaresc de cateva luni bune si poate a intrat la reduceri. Si in cazul in care inca va scarpinati in cap(nu stiu care din ele de data asta) referitor la titlu, da, subsemnata eu afirm cu toata puterea de convingere de care sunt capabila ca fetele si femeile a.k.a femininele au dreptul la shopping, fie ca e vorba de pantofi, rochite, bluzite, margele (am avut o faza si cu margelele in exces). Ca unele abuzeaza de drept, asta poate fi considerata o consecinta a faptului ca altele nu il utilizeaza deloc. Un fel de “cantitatea de shopping de pe Glob e constanta, desi populatia e in crestere” – apropo, nu fac speculatii :d era doar un fel de a spune :p. Avem dreptul. Avem si stangul. Deci, hai sa ne luam pantofi!
Azi este a doua zi in existenta mea cand plec pentru cu totul altceva de acasa si ma intorc cu 3 perechi de pantofi. E normal sa pleci la shopping si sa vii cu o pereche, hai doua. Da` sa pleci de ex dupa ochelari de soare sau dupa bluza si sa vii cu 3 perechi de pantofi? :-/ Bine, recunosc, am o scuza: erau la reduceri :“>. Adica le-am facut alor mei o ditamai economie: am luat 3 perechi dintre care 2 le-am platit si una a fost cadou:D. Deci nu e asa o mare risipa. Stiu ca le faceam mai mare economie daca stateam acasa, ca si-asa la scoala nu am mai ajuns decat ca sa constat ca nu mai era nimeni. Stiu ca nu imi trebuiau mie acum pe zapezi 3 perechi de pantofi cu toc. Stiu ca probabil nu ar trebui sa scriu asta in timp ce ma uit la “Shoppingul, pasiunea mea”. Oricum, pentru cei care nu ma cunosc, sa stiti ca nu sunt o fitoasa dinaia de judeca oamenii dupa hainele pe care le poarta. Da` mie chiar imi place sa colind prin magazine, sa probez o mie de combinatii de haine, sau sa ma plimb prin magazine pana aleg hainele care intra in “semifinala” (deci cele pe care le probez), dupa care dintre ele aleg cam jumate care intra in “finala” (pe care le mai probez o data), dupa care, daca e cazul, mai probez pentru “dueluri” (in functie de bugetul pe care il am la dispozitie). Daca sunteti baieti si inca mai citit, sunt sigura ca vi s-a sculat paru` in varfu` capului (ala de deasupra gatului). Stiu ca pentru un mascul este absolut inacceptabil asa ceva, de neinteles si de netolerat. Stiu ca sunt unele fete (da,da, fete!) care nu inteleg chestia asta cu cumparaturile. Ca ele se duc intr-un singur magazin de oriunde, daca au nevoie de o bluza cer o bluza si cumpara ce li se da, chiar si fara sa probeze. Nu zic ca e rau, dar pentru mine atitudinea asta e de neinteles. Unde mai e placerea de a colinda magazine, de a rascoli toate hainele, de a gasi toate combinatiile, de a „vana“ chilipiruri (acum e perioada yeeeeey!)? Cu ce placere sa mai porti haine dupa care nu ai umblat, pentru care nu ai probat alte multe de acelasi fel, pana ai gasit-o pe EA, bluza perfecta? Adica e ca o victorie dinaia prea usoara. Ai castigat, da parca nu meritai…parca voiai sa te zbati mai mult. Parca a fost prea simplu ca sa te bucuri. (acum probabil ca toata lumea care a ajuns in acest punct al confesiunilor-shoegal crede ca sunt nebuna si continua,totusi, lectura, cu o privire care exprima atat mila, cat si revolta ca inca ma aflu in libertate, printre alti oameni pe care i-as putea contamina cu obsesia pentru cumparaturi). Dar inainte sa puneti mana pe telefon sa chemati echipajul de serviciu de la spitalul de oameni tulburati :P, sa stiti ca exista si parti bune in a fi “shopaholic”. De exemplu, eu posed cateva lucruri extraordinare, de care sunt atat de mandra nu atat ca le-am descoperit, cat ca le-am luat la reducere maxima: niste pantofi superbi, pe care i-am vazut din greseala in timp ce probam niste balerini(si fiindca am luat si balerinii, pantofii i-am luat la jumate de pret, la o suma infima), o geanta (cine stie, cunoaste de unde si ce marca:P), care mi-a atras atentia prin culoare la inceput, dupa care am negociat pana am ajuns tot la un pret de nimic, o rochita de ocazie pe care o urmaream de vreo doi ani:)) si am cumparat-o la mai putin de jumatate de pret, si exemplele pot continua dar nu vreau sa va plictisesc peste masura:D. Ideea era ca daca te pricepi sa cauti si sa combini, poti sa te imbraci mai frumos si ceva mai ieftin. Perioadele de reduceri sunt importante, dar nu e singurul moment in care poti sa faci asa ceva; sunt si locuri unde e redus tot timpul, si tot asa, cine stie sa fie citez : “speculativ in sensul bun al cuvantului” (dupa: diriga, ora de romana), are de castigat (iarasi, cine stie, cunoaste). Daca tot m-am apucat sa-mi descriu comportamentul la shopping, trebuie mentionat un lucru foarte important (care ma scoate din tiparele shopaholicelor obisnuite): nu suport sa vina nimeni cu mine. Pe mami o mai accept cateodata, da` numai dupa ce mi-am facut eu meandrele, vizite multiple, semifinala, finala, fatzaiala peste tot de 10 ori si sunt deja decisa, si ca sa plateasca. Motivul pentru care nu suport sa merg in magazine cu nimeni este ca pana la urma, oricine isi pierde rabdarea, si nu suporta nimeni sa imi fac eu joculetele cu semifinala, finala, duelurile (bine, daca e un duel greu de rezolvat, mai chem oameni sa-si dea cu parerea :-??). Si daca exista un singur lucru pe lume pe care chiar il urasc (dupa ipocrizie), ala e sa fiu grabita la shopping. Lucrul asta ma ucide incet. Adica prefer sa nu mai iau nimic decat sa cumpar ceva fara sa apuc sa vad tot, sa probez mai multe, sa compar, etc etc. Acum nici fetele probabil ca n-o sa ma mai inteleaga. Articolu` asta a fost asa ca sa ma eliberez eu de episodu` asta, si sa mi se para si mie ca sunt normala. Parerea voastra o anticip :)) si pot sa spun ca nu ma afecteaza. Acum, ma scuzati. Trebuie sa mai dau o tura prin Mercur. E o rochita pe care o urmaresc de cateva luni bune si poate a intrat la reduceri. Si in cazul in care inca va scarpinati in cap(nu stiu care din ele de data asta) referitor la titlu, da, subsemnata eu afirm cu toata puterea de convingere de care sunt capabila ca fetele si femeile a.k.a femininele au dreptul la shopping, fie ca e vorba de pantofi, rochite, bluzite, margele (am avut o faza si cu margelele in exces). Ca unele abuzeaza de drept, asta poate fi considerata o consecinta a faptului ca altele nu il utilizeaza deloc. Un fel de “cantitatea de shopping de pe Glob e constanta, desi populatia e in crestere” – apropo, nu fac speculatii :d era doar un fel de a spune :p. Avem dreptul. Avem si stangul. Deci, hai sa ne luam pantofi!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu