Motto: “Home sweet home..”
Azi, dupa “lupte seculare care au durat cateva zile” m-am intors acasa. Inca nu mi-am reintrat in ritm. Am fost cateva zile la Bucuresti, “printre blocurile gri”. Am ratacit printre stradute dubioase si numeroase. M-am saturat de traseul interminabil al autobuzelor cu nume compuse din 3 cifre. M-am saturat de statii de metrou jegoase, de oameni cu fete cazute, de timp pierdut, nervi, claxoane, blocaje in trafic la prima ora, trezit cu minim 2 ore jumate mai devreme, alergat dupa autobuze, statii multiple (aceeasi statie, cu acelasi nume, se afla si pe un trotuar, si pe celalalt, si dupa coltz, si putin mai incolo – sa nu innebunesti?), de indicatii gresite si de prostia mea infinita din cauza carora le-am luat de bune, de strazi pe care nu le gasesc. M-am saturat de agitatia asta stupida care e specifica Bucurestiului, in care oricum nimeni nu face nimic productiv, doar ca toti se grabesc, toti intarzie, si nimeni nu apuca sa faca nimic. Sunt prea ocupati sa stea in autobuz, resemnati, privind traficul infernal. Sunt prea ocupati sa astepte metroul, cu aceleasi fete nefericite, ca intotdeauna.
Pe mine orasul asta m-a fascinat o perioada. Inca mi se pare incredibil cate posibilitati de petrecere a timpului liber iti ofera, cate McDonald’s-uri sunt :)), cate restaurante, cate terase misto, cate teatre, cate magazineee :X :x :X , cate cluburi, etc etc etc. Totusi, ma indoiesc sincer ca as rezista mai mult de cateva saptamani aici. Si nu neaparat din cauza agitatiei, care pana la urma nu imi displace total, cat din cauza faptului ca Bucuresti nu e acasa. Oricat de stupid ar parea, nu cred ca as supravietui in alta parte. Nu as rezista prea mult sa ma spal in alte bai, sa dorm in alte paturi (mai ales daca sunt pline de par de pisica :-& :-& :-& ), sa stau in alta casa. Mie imi place acasa. Cand am venit, nu-mi venea sa cred cat de frumos si de bine e aici, comparativ cu locul de unde venisem. Are dreptate mami: e bine sa mai pleci din cand in cand, pentru ca atunci cand te intorci iti dai seama ce frumos e acasa la tine. Momentan sunt inca vrajita de camera mea, curata, fara pisici, si de mancarea mea din frigider, care nu poseda glazura de par pisicesc, ca si de cada mea, in care nu plutesc smocuri de par felin. Inca nu am recuperat somnul pierdut din cauza traficului bucurestean, in care masurile de precautie inseamna mult mai putin somn dimineata. Intr-adevar Craiova nu are niciun magazin The Body Shop, Accesorize, Cochet Image Store (:X gotta luv it – cine stie, cunoaste :P), Mengotti, The Place, nici macar un amarat de magazinas Meli Melo. Craiova are insa un mare avantaj, pe care niciun alt oras, de nicaieri, oricat de frumos ar fi, nu il poate egala: Craiova e acasa. Si credeti-ma pe cuvant, daca nu ati dormit in paturi in care domnea parul de pisica si nu ati dormit de la 1 jumate la 5 ca sa stati in trafic cate 2 ore, poate nu ma intelegeti, dar chiar e adevarat: nicaieri nu-i mai bine ca acasa!
Azi, dupa “lupte seculare care au durat cateva zile” m-am intors acasa. Inca nu mi-am reintrat in ritm. Am fost cateva zile la Bucuresti, “printre blocurile gri”. Am ratacit printre stradute dubioase si numeroase. M-am saturat de traseul interminabil al autobuzelor cu nume compuse din 3 cifre. M-am saturat de statii de metrou jegoase, de oameni cu fete cazute, de timp pierdut, nervi, claxoane, blocaje in trafic la prima ora, trezit cu minim 2 ore jumate mai devreme, alergat dupa autobuze, statii multiple (aceeasi statie, cu acelasi nume, se afla si pe un trotuar, si pe celalalt, si dupa coltz, si putin mai incolo – sa nu innebunesti?), de indicatii gresite si de prostia mea infinita din cauza carora le-am luat de bune, de strazi pe care nu le gasesc. M-am saturat de agitatia asta stupida care e specifica Bucurestiului, in care oricum nimeni nu face nimic productiv, doar ca toti se grabesc, toti intarzie, si nimeni nu apuca sa faca nimic. Sunt prea ocupati sa stea in autobuz, resemnati, privind traficul infernal. Sunt prea ocupati sa astepte metroul, cu aceleasi fete nefericite, ca intotdeauna.
Pe mine orasul asta m-a fascinat o perioada. Inca mi se pare incredibil cate posibilitati de petrecere a timpului liber iti ofera, cate McDonald’s-uri sunt :)), cate restaurante, cate terase misto, cate teatre, cate magazineee :X :x :X , cate cluburi, etc etc etc. Totusi, ma indoiesc sincer ca as rezista mai mult de cateva saptamani aici. Si nu neaparat din cauza agitatiei, care pana la urma nu imi displace total, cat din cauza faptului ca Bucuresti nu e acasa. Oricat de stupid ar parea, nu cred ca as supravietui in alta parte. Nu as rezista prea mult sa ma spal in alte bai, sa dorm in alte paturi (mai ales daca sunt pline de par de pisica :-& :-& :-& ), sa stau in alta casa. Mie imi place acasa. Cand am venit, nu-mi venea sa cred cat de frumos si de bine e aici, comparativ cu locul de unde venisem. Are dreptate mami: e bine sa mai pleci din cand in cand, pentru ca atunci cand te intorci iti dai seama ce frumos e acasa la tine. Momentan sunt inca vrajita de camera mea, curata, fara pisici, si de mancarea mea din frigider, care nu poseda glazura de par pisicesc, ca si de cada mea, in care nu plutesc smocuri de par felin. Inca nu am recuperat somnul pierdut din cauza traficului bucurestean, in care masurile de precautie inseamna mult mai putin somn dimineata. Intr-adevar Craiova nu are niciun magazin The Body Shop, Accesorize, Cochet Image Store (:X gotta luv it – cine stie, cunoaste :P), Mengotti, The Place, nici macar un amarat de magazinas Meli Melo. Craiova are insa un mare avantaj, pe care niciun alt oras, de nicaieri, oricat de frumos ar fi, nu il poate egala: Craiova e acasa. Si credeti-ma pe cuvant, daca nu ati dormit in paturi in care domnea parul de pisica si nu ati dormit de la 1 jumate la 5 ca sa stati in trafic cate 2 ore, poate nu ma intelegeti, dar chiar e adevarat: nicaieri nu-i mai bine ca acasa!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu