Sila [ Anti-pro **** -> titlu cenzurat] a.k.a. sefu` e prost, da` e sef....

V-am trezit atentzia sau inca nu v-ati venit in fire? Continuatzi sa fiti fraieri ca o faceti bine…

Motto: “Never underestimate the power of stupid people in large groups.” [Prosti, da` multi…]

In episodul de azi, spre deliciul maselor, vom discuta despre facultate. Dar nu despre orice facultate. Ci despre cea pe care, in ciuda tuturor, chiar si a mea, am ales sa o urmez.

Inca dinainte de a intra, ti se spune ce grozava e relatia cu studentii, ca sunt toti ca o mare familie (de fapt suntem cel putin vreo sapte, si toate mafiote). Un fel de Big Brother, doar ca mai enervant, si nu e niciun premiu in bani pus in joc. Nu, Doamnelor si Domnilor, noi jucam pentru altceva, infinit mai pretios si dezirabil. Miza e iubirea. O iubire mare, fizica si metafizica, urmand sa ne cuprinda pe toti, rand pe rand, studenti si profesori, devenind aproape patologica. O simbioza a vietii biologice si a celei spirituale in cei cativa metri patrati in care trebuie sa mancam, sa mergem la baie, sa ne punem poalele-n cap, sa latram [periodic], etc. O incantare.

Sfat: Nu va pupati prea mult ca nu va sta bine impreuna!

Una dintre leciile pe care le-am invatat, inca de mica, a fost unul dintre adevarurile de bun simt pe care toti le verbalizeaza dar putini le inteleg: Dragoste cu de-a sila nu se poate.

In aceasta etapa a vietii mele, pentru prima oara ma lovesc de aceasta axioma in spatiul profesional. Cuiva i-a venit minunata idee sa insiste pana la paroxism intr-o situatie care deja a fost dusa prea departe, sperand ca prin numeroasele insistente de diferite naturi, prin staruinta, planuri detaliate si incapatanare surda sa ma determine sa ma imprietenesc cu anumite persoane.

Nu poti sa obligi pe nimeni sa te iubeasca. Nu poti sa-l obligi nici macar sa te placa. Tot ce poti sa faci, tot ce tine de tine este sa ii arati ca vrei. Cineva mi-a spus odata ca daca vrei cu tot dinadinsul sa fii prieten cu cineva, trebuie sa ii arati, si sa te comporti ca si cum ati fi deja prieteni, iar daca acel cineva o sa vada, o sa vrea si el. Tot ce este omeneste posibil este sa propui. Dar numai cealalta persoana poate sa aleaga, iar tie, oricat de nefiresc, nedrept, inuman ti s-ar parea, tot ce poti sa faci este sa accepti. Libertatea ta se termina acolo unde ingradesti libertatea celuilalt, iar in acest caz, daca te lovesti de un zid de nepasare, tot ce poti sa faci este sa te resemnezi.

Dragoste cu de-a sila se numeste viol. Daca tu insisti sa ma faci sa te plac, nu vei reusi decat, direct proportional cu propriile-ti eforturi, sa ma faci sa te urasc. Sunt oameni care fac orice ca sa ii bagi in seama, pentru ca pur si simplu nu suporta sa ii ignori. Poate in majoritatea cazurilor le reuseste, dar atunci cand nu le reuseste, sa ii pui la respect este un spectacol al penibilului.


Eu stiu cum este si sa propui, si sa respingi, si afirm pe propria raspundere ca este mult mai greu sa respingi.

Tin minte cum intr-o perioada m-am confruntat cu aceasta problema; culmea este ca mai si venea din doua parti. Mai stiu si acum ce groaza si ce disperare ma cuprindea cand incercam sa argumentez, logic, “de ce nu te plac”. Nici macar nu exista argumente pentru asa ceva, nu poti sa explici de ce placi o anume persoana si pe alta nu; nimeni nu poate! Poti sa ii descoperi calitati si defecte, dar nici macar o lista plina de insusiri pozitive combinata cu un discurs extrem de persuasiv nu te poate “convinge” sa simti ceva. Simtirea nu are a face cu logica; cine nu stie ca simtim exact lucrurile pentru care nu putem gasi niciun motiv?

[ Ca paranteza, vreau sa va povestesc o chestie funny. La actorie, la materia numita Ateliere de creatie, avem semestrul acesta urmatoarea sarcina: fetele au de lucrat un monolog din Matca de Marin Sorescu, iar baietii, un monolog din Iona, de acelasi autor. Doar ca aceste monoloage nu vor fi lucrate cu profesorii, ci cu colegii. Adica: eu voi lucra monologul din Iona cu un coleg, iar un alt coleg (baiat) va lucra monologul din Matca cu mine. Perechile s-au tras la biletele. Prima data s-au tras la sorti “regizorii” baieti, apoi “regizorii” fete (perechile trebuie sa fie diferite – nu poti lucra ambele monoloage cu acelasi coleg). In ambele cazuri, noi, fetele, am extras numele baietilor. La sfarsit, ni s-a spus si de ce: “Pentru ca fetele aleg :) “

Ei bine, eu am avut si am sansa sa demonstrez ca nu numai fetele aleg. Fetele mai si propun. Pentru ca eu nu vreau sa fiu o simpla marioneta, care asteapta sa i se propuna. Eu, prin propunerile mele, aleg – si imi asum si riscul de a ma lovi cu capul de un zid. Pentru ca eu decid cine face parte din viata mea, si nimeni altcineva.


…iar eu, prin prisma experientei dar si a bunului simt si a educatiei, sunt in stare sa ma confrunt cu un refuz fara sa fac din asta o criza existentiala. Pentru ca eu stiu cine sunt. Si nu ma definesc prin altcineva, ci doar prin mine. Simpla alegere spune cine sunt; restul…..nu depinde de mine:). ]

Acum , cate ceva despre relatiile interumane stabilite in acest cadru, sub forma unei tirade, ca ma enervai:

Da mah. Sunt fasonata. Plina de ifose. Plina de mine [stiu ca v-ati dori si voi sa fiti plini de mine, dar pur si simplu nu se poate – am standarde, din pacate.]. Cu nasu` pe sus, si ma doare undeva de voi. Nu m-am integrat in colectiv si am facut o ambitie din a pastra acest statut si pe viitor. Cine a reusit sa treaca de tepii de arici... si-a dat seama ca sunt altfel decat par. Cine nu…..sa nu se astepte la vreun cuvant din partea mea, in afara de “Buna”, “Pa” si “Da-te mai incolo!”.

Se spune ca adevaratii prieteni te injunghie din fata. Sa-mi multumiti ca va spun fara ocolisuri cand sunteti de cacat. Intr-o zi o sa ma satur si de sportul asta si o sa tac, dar atunci inseamna ca s-a pierdut deja orice speranta ca "razbim noi cumva la lumina" (stiu ca nu stiti de unde e).

In ceea ce o priveste pe profesoara, asta e alta disertatie.

Pentru amuzament, scrisoare deschisa:

"Să ştii, draga mea, că un om citit nu e neapărat un om deştept. Fiindca, in caz ca ai aflat, nu conteaza ceea ce sustii, ci ceea ce dovedesti. Conopida nu este altceva decat o varza cu facultate.

Nu ma astept sa fii de acord cu mine, voiam doar sa te anunt ca asta cred. Esti propria ta regina. Cea mai tare din parcarea goala. Nu ma mai satur sa te privesc. Nu, nu esti clarvazatoare: singura data cand ai ghicit ce gandeam a fost, da, atunci cand te injuram in gand. Doar ca nu fost singura data cand te-am injurat. Certurile cu tine deja ma obosesc si am renunt la ele, caci sunt un fel de Olimpiada Speciala: m-as injosi si castigandu-le. Nu ma pun cu tine pentru ca ma aduci la nivelul tau si ma bati cu experienta. Prefer sa rad de la distanta – apropiindu-ma, risc sa ma molipsesc.

In ceea ce priveste prezenta la curs…. Ask me no questions and I will tell you no lies.

Pont: Dacă eşti nervoasa, fă un efort şi nu ne stresa şi pe noi.

Cine te-o fi inventat asa de proasta?

Ah, si inca ceva: Iti doresc sa indraznesti sa ma provoci, caci asta va fi cu siguranta aventura vietii tale. "

Intrebare: Cum procedezi atunci cand stii mai multe decat profesorul?
Paaai....asta e o discutie lunga. In primul rand trebuie sa accepti faptul ca o informatie pe care tu o detii si profesorul tau nu este un fel de substanta ilegala: toata lumea se comporta de parca nu ar exista in mod oficial, iar posesia ei este ceva periculos, neobisnuit si pasibil de pedeapsa. Tot ce poti sa faci, daca nu te mai tin nervii, este sa incerci, subtil, sa strecori informatia, facandu-l pe academicul om sa creada ca e din parte-i. Altfel spus, trebuie sa ii accesezi o zona [din imaginarul creier, vast cat coaja unei nuci] care nu exista, si sa astepti sa vezi cat de urat poate sa reactioneze.

Ca suport moral pentru asemenea situatii, cand ai un profesor....mai putin instruit, sa spunem, trebuie sa iti repeti de o mie de ori, de acasa, ca studentul e ala prost. Indiferent ce ai stii tu, conteaza ceea ce nu stii, iar daca stii mai mult decat profesorul,e ca si cum nu ai stii nimic. Sau chiar mai rau, pentru ca daca insisti cu informatiile, o sa devii persona non grata, si vei fi tratat ca atare: „ce, te crezi desteapta?” sau „sa incercam un mic exercitiu: vorbim doar atunci cand suntem intrebati!”. Pentru a-ti castiga dreptul la cuvant, trebuie sa fii cel putin la fel de prost ca cel care conduce ostilitatile. Orice persoana care lasa impresia ca ar avea si altceva in afara de perversiuni si frustrari sexuale in creier este neavenita in a exprima opini si judecati de valoare, pentru ca sunt irelevante in context. Si uite-asa am ajuns eu sa ma gandesc ce bine era daca ne puteam inchide si urechile....

In ceea ce priveste relatiile cu colegii….well, am sa spun un singur lucru: se stie ca atunci cand apare un om inteligent in lume, poti sa-l recunosti cel mai repede dupa faptul ca toti prostii il urasc; in termeni acestui aforism ma raportez eu la ei si ei la mine. Ma rog zilnic, cu groaza in suflet, sa nu devina contagios(i).

P.S.: Da. Sunt a dracu`. Si te rog sa treci asta la “semne particulare”.


Inchei cu un fel de sinteza (si ghilimelele aferente, caci nu-mi apartine), pentru cei care nu au avut nervi sau curaj sa citeasca tot. Sa aveti pofta!

“ nu pot sa te iubesc - să fii sănătos, nici nu trebuie.

nu pot sa mai iubesc - las' că pot eu.

ma enervez cu un idiot - Story of my life, doar că eu cu mai mulţi. Dar oare ce te aşteptai să găseşti?
pula de porc - ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.”

Orice asemanare cu personaje existente atat in viata, cat si pe scena va fi studiata pe principiul “Eu in situatia data”. Daca aveti nelamuriri, asta este un lucru imbucurator: inseamna ca ati inceput sa ganditi, o noutate minunata in viata voastra. Nu va speriati, nu luati pastile: cunoscandu-va , stiu sigur ca va trece fulgerator, asa cum a si aparut.