SAPTAMANA NATIONALA A VOLUNTARIATULUI - CRAIOVA

Luni
19 aprilie 2010

Cine: Centrul de Voluntariat Craiova
Ce: Lansarea Saptamanii Nationale a Voluntariatului – lant uman
Când: 19 aprilie, 10.00
Unde: Piata “Mihai Viteazu”
Contact: Cristina Catană Bucă - 0721703878

Marti
20 aprilie 2010

Cine: Gr.Sc Ind. Constructii de Masini nr 2 Craiova
Ce: Transformarea unui spatiu de depozitare din aer liber intr-o zona verde de socializare
Când: 20 aprilie, 11.00
Unde: Gr.Sc Ind. Constructii de Masini nr 2 Craiova
Contact: Fetele Valerica

Miercuri
21 aprilie 2010

Cine: Centrul de Voluntariat Craiova, Gr.Sc Ind. Constructii de Masini nr 2 Craiova, Asociatia N.O.I.
Ce: Curat voluntar! Animatie stradala si teatru invizibil - Promovare a spiritului ecologic-act de responsabilitate civica
Când: 21 aprilie, 11.00
Unde: Piata «Mihai Viteazu»
Contact: Alina Tacu - 0770936612

Joi
22 aprilie 2010

Cine: Asociatia N.O.I., Asociatia Studentilor din Facultatea de Fizica
Ce: “Nepot pentru o zi!”
Când: 22 aprilie, 15.00
Unde: Azilul de batrani
Contact: Alina Tacu - 0770936612

Vineri
23 aprilie 2010

Cine: Centrul de Voluntariat Craiova, Asociatia N.O.I.
Ce: “Biblioteca Vie”
Când: 23 aprilie, 10.00
Unde: Penitenciarul de Minori si Tineri
Contact: Alina Tacu - 0770936612

Cine: Centrul de Voluntariat Craiova, Casa de Cultura Traian Demetrescu
Ce: Seminar “Tineret in Actiune”
Când: 23 aprilie, 14.00
Unde: Casa de Cultura Traian Demetrescu
Contact: Cristina Catană Bucă - 0721703878

Sambata
24 aprilie 2010

Cine: Habitat pentru Umanitate Craiova
Ce: O zi pe santierul Habitat - Bechet
Când: 24 aprilie, incepand cu ora 10.00
Unde: Santierul Habitat Bechet
Contact: Melissa Culkin - 0755581557

Cine: CERT Dolj, Centrul Cetatenesc de Dezvoltare DemocraticaCe: Photovoice - Campeni
Când: 24 aprilie, începând cu ora 11,00 Unde: Campeni, judetul Dolj Contact: Adina Enache - 0724201984

Cine: CERT Dolj, Centrul Cetatenesc de Dezvoltare DemocraticaCe: Medios- voluntar pt dreputile omuluiCând: 24 aprilie, începând cu ora 11,00 Unde: Campeni, judetul Dolj Contact: Adina Enache - 0724201984

Cine: Asociatia Parintilor Romani Voluntari - APROV Craiova, Cercetasii RIBON, Casa de Cultura Traian Demetrescu CraiovaCe: EDUCAŢIA DINCOLO DE POARTA ŞCOLII (informare, ateliere ad-hoc, etc)Când: 24 aprilie, începând cu ora 11,00 Unde: CRAIOVA : Parcul Tineretului Contact: Spătaru Maria, 0722.711.848, mauren1955@yahoo.fr

Duminica
25 aprilie 2010

Cine: Centrul de Voluntariat Craiova, SMART Stripes
Ce: “Voluntexpo virtual”
Când: 25 aprilie, 18.00
Unde: internet
Contact: Cristina Catană Bucă - 0721703878



Acesta este programul activitatilor organizate cu prilejul SNV in judetul nostru. La unele voi participa si eu, la altele, din cauza programului de la facultate, nu :(, insa mi-as dori sa ia parte un numar cat mai mare de persoane. Daca puteti, dati stirea mai departe!


P.S.: Faptele bune nu sunt pe bani!

P.S.2: Si faptul ca nu poti face totul nu este o scuza pentru a nu face nimic :)

LA BAie [Dragostea este raspunsul....]

....dar sexul este cel care ridica majoritatea intrebarilor : masculin sau feminin?

Avertisment: Acest articol nu este pentru cei care au masini smechere, amante adolescente sau cariere politice spectaculoase, pentru cei care nu stiu ce inseamna cuvantul fortuit si pentru cei pentru care Kafka este doar un fotbalist ceh. Va multumesc. [domnia sta in ceea ce stii, nu in ceea ce detii].

Corinteni 6:12 Toate lucrurile îmi sînt îngăduite, dar nu toate sînt de folos.


Se spune ca, daca vrei sa stii cum e un om, sa-i dai o functie de conducere: asta va scoate tot ce-i mai bun, mai rau sau pur si simplu ascuns in el. Doar ” fiecare gunoi care se lupta cu ventilatorul se considera Don Quijote”.
De secole, fiecare fiinta care ajunge la conducere incearca, inconstient sau nu, sa isi marcheze “domnia” prin reforme cu care sa intre in istorie, urmand ca lumea sa-l pomeneasca [vezi reformele lui Cuza ].

In mod similar, in facultati, cand cineva ajunge sef pe o anume turma, se grabeste sa schimbe ceva, bun sau rau, pentru a-si face simtita prezenta [sau sefia?].

Seful departamentului unde invat eu s-a gandit sa separe toaletele.

Dumnealui, care este un academic si jumatate, are convingerea de nestramutat ca le stie pe toate. Si in virtutea acestui fapt, actioneaza fara pic de indoiala, de remuscare, sau de judecata [ca sa nu mai spun ce enervant se face in fata noastra, a celor care chiar le stim pe toate…].

Un tip se imbatã la petrecerea lu' sefu' si a doua dimineatã vorbea cu nevastã-sa:

- Ca de obicei, te-ai imbãtat turtã si te-ai fãcut de cãcat in fata sefului.

- Sã mã pis pe el.

- Asta ai fãcut asearã si te-a dat afarã.

- Atunci sã-l f**

- Lasa ca l-am f**** eu si maine dimineatã te poti duce la serviciu.


Sa va explic: exista cate o baie la fiecare etaj, in dreptul fiecarei cabine (unde noi ne petrecem cam toata ziua). Gratie unei logici pur subiective, el a decis ca baia fetelor sa fie cea de la etajul 1. Tradus, asta inseamna ca eu si colegele mele trebuie sa urcam doua seturi de scari ca sa mergem la baie. Iar baietii care stau la etaj fix langa baie, trebuie sa coboare aceleasi scari. Va dati seama ca nimeni nu respecta Noul Testament, dar baietii de la parter sunt, mai nou, mereu chititi sa ne dea afara din baie.

Noi, mai mult ca sa le facem in ciuda decat ca sa nu urcam un etaj, numai acolo ne ducem. Evident, si baietii de la etaj se duc la baia lor, dintotdeauna.


Acum cateva saptamani, o colega a taiat “BARBATI” de pe usa, si a scris “FEMEI”, apoi a desenat o fusta pe foaia de pe usa. A doua zi a aparut alt afis, nou si impunator, masculin si sfidator: “BARBATI”. Mda…

Totul e in mainile omului ! De aceea trebuie spalate mai des !...(,Stanislaw Jerzy Lec) [ = Support bacteria. They're the only culture some people have. ]

Acum doua zile, au reusit sa ne goneasca pentru cateva ore din baia lor. Cum? Au stricat chiuveta.


Este foarte usor sa faci o femeie fericita! Trebuie sa-i fii: prieten, partener, iubit, frate, tata, profesor,educator, bucatar, mecanic, instalator, arhitect, stilist, electrician, sexolog, ginecolog, psiholog, psihiatru, terapeut si amabil, simpatic, sportiv, iubitor, atent, gentleman, inteligent, amuzant, creativ, sensibil, puternic, intelegator, tolerant,modest, sincer, practic, curajos, recunoscator, vesel, pasional. Este foarte greu sa faci un barbat fericit. Are nevoie de mancare si sex [ si uneori, de un WC ]


Barbatii sunt simpli. Nu vor decat sa-si satisfaca instinctele primare, dintre care doar unul implica femei. In rest, vor liniste. Si un WC doar al lor. Avand in vedere cata mizerie fac, nu inteleg de ce nu vrem sa le acordam acest privilegiu. Oricum ei mereu se asteapta sa vina o femeie sa curete dupa ei – singurul moment in care Femeia, fiinta imorala,

Concluzii:

Daca nu-i poti invinge, alatura-te lor.

Fetele si baietii fac pishu nu doar in moduri diferite, ci si in locuri diferite.

Cum recunosti baia baietilor? Dupa capacul de la Wc ridicat. [Apropo, am facut un studiu de caz si am observat ca ei simt nevoia sa lase capacul ridicat pentru ca isi doresc sa ridice diverse lucruri in viata lor, iar capacul e la indemana – si demonstreaza masculinitate in egala masura.]

Folosind baia baietilor nu ai parte de “a glimpse inside”, ci doar de o toaleta mai murdara. Ceea ce ne aduce in fata ingratului adevar ca masculinitatea nu inseamna mister (asemeni feminitatii), ci doar….mizerie.

Uneori poti sa te p*** pe ele de divergente intre sexe. La propriu.

Daca vrei sa gonesti o tipa de undeva, nu trebuie sa incerci sa o convingi, ci doar sa creezi in acel loc un climat atipic existentei ei [ideea cu chiuveta a fost chiar foarte buna.]

Daca vrei sa invingi pe cineva, cea mai buna metoda e sa-i folosesti armele.

Cea mai buna aparare e atacul.

Cand te stii vinovat, e bine sa gasesti cel putin inca o persoana in aceeasi situatie, si sa o dai de gol.

Stiti ce se spune: un om poate fi fericit cu orice toaleta, atata timp cat nu e atasat de placuta de la intrare mai mult decat de ceea ce are in chiloti.
Ce o sa fac? Well, probabil o sa ma las de pisat asa cum m-am lasat si de fumat – de mii de ori. Evident, de fiecare data cu un scop nobil: banii, sanatatea, reputatia, etc. Sau, si mai probabil, o sa invat sa fiu de 3 ori femeie si doar o data barbat – in momentele cruciale.

Probabil va intrebati ce e cu pauza asta de pe blog. Imi pare rau daca aveti dileme, eu azi nu am nici timp nici chef sa le rezolv. Inspiratia? Am aruncat-o in WC dar inca nu am tras apa. Lucky you...

In ceea ce priveste facultatea...speranta moare ultima, si in orice tunel exista o lumina...sa speram doar ca nu este un tren. Ce nu ne ucide….o sa ne faca, probabil, mai puternici. Sau nu. Oricum, ceea ce am invatat din experienta asta este….cum sa te abtii. Fizic. E o lectie deosebita de anduranta – si mai inveti si cum sa nu te mai miri din orice.

Sau..... s-ar putea sa aplic metoda din acest banc:

Doi tineri căsătoriţi pleacă in vacanţă la o cabană langă un lac unde se putea pescui. Lui ii plăcea să pescuiască in zori, iar ea adora lectura. Intr-o dimineaţă el se intoarse după cateva ore de pescuit şi hotări să tragă un pui de somn. Deşi lacul nu-i era familiar, ea se gandi să iasă cu barca. Vasli puţin, apoi reluă lectura. După puţin timp apare langă ea paznicul lacului cu barca lui:

-Bună ziua, ce faceţi aici?

-Citesc, răspunse ea - deşi i se parea evident.

-Sunteţi intr-o zonă unde pescuitul este interzis!

-Dar nu pescuiesc, nu se vede ?

-Da, dar aveţi tot ce vă trebuie. Trebuie să mă urmaţi şi va trebui să vă amendez.

-Dacă o faceţi vă denunţ pentru viol.

-Dar nici măcar nu v-am atins!

-Dar aveţi cu dumneavoastră tot ce va trebuie, nu?

Morala : Nu contraziceţi niciodată o femeie inteligentă.

...si sa sustin, ferm, ca desi am cu mine tot ce imi trebuie, nu am folosit nimic neregulamentar. Atata timp cat nimeni nu poate verifica daca ceea ce intra e egal cu ceea ce iese, sexul nu poate fi determinat. Sau era vorba de pishu? >:)



Sunt capabila si de bune si de rele. Dar in rele, eu sunt cea mai buna. Oare am pierdut vreo­dată vreo luptă?

Fara numar:
Pentru desteptul misogin care a despartit toaletele: My penis is bigger than your IQ. Si asa e, nu am niciun penis, dar spre deosebire de tine, care ai unul [so they say], eu pot sa am cate vreau.
Pentru prostii misogini care cred in Marea Schisma a Toaletei: “Bărbaţii sunt superiori femeilor. Pentru un singur motiv: pot urina dintr-o masină care merge cu 150 km/oră.”


Conform bancului:

Un barbat merge cu liftul. La un moment dat, intra o femeie. Dupa doua etaje, femeia opreste liftul, se uita cochet la el, isi dezbraca bluza si sutienul si le arunca pe jos.

- Hai, fa-ma ca sa ma simt ca o femeie.

Barbatul se gandeste putin, isi dezbraca camasa, o arunca pe jos si spune:

- Hai, spal-o si calc-o.

.... fa-ma sa ma simt ca o femeie si da-ma afara din baie. O merit.

Anunt la mica publicitate: Cedez hartie igienica folosita pe-o parte, contra diploma de studii. Nerambursabil.

“Prostii mor, prostia ramane !” (I.L.Caragiale)


but…


“I don’t mind living in a men’s world, as long as I can be a woman in it!”

Sila [ Anti-pro **** -> titlu cenzurat] a.k.a. sefu` e prost, da` e sef....

V-am trezit atentzia sau inca nu v-ati venit in fire? Continuatzi sa fiti fraieri ca o faceti bine…

Motto: “Never underestimate the power of stupid people in large groups.” [Prosti, da` multi…]

In episodul de azi, spre deliciul maselor, vom discuta despre facultate. Dar nu despre orice facultate. Ci despre cea pe care, in ciuda tuturor, chiar si a mea, am ales sa o urmez.

Inca dinainte de a intra, ti se spune ce grozava e relatia cu studentii, ca sunt toti ca o mare familie (de fapt suntem cel putin vreo sapte, si toate mafiote). Un fel de Big Brother, doar ca mai enervant, si nu e niciun premiu in bani pus in joc. Nu, Doamnelor si Domnilor, noi jucam pentru altceva, infinit mai pretios si dezirabil. Miza e iubirea. O iubire mare, fizica si metafizica, urmand sa ne cuprinda pe toti, rand pe rand, studenti si profesori, devenind aproape patologica. O simbioza a vietii biologice si a celei spirituale in cei cativa metri patrati in care trebuie sa mancam, sa mergem la baie, sa ne punem poalele-n cap, sa latram [periodic], etc. O incantare.

Sfat: Nu va pupati prea mult ca nu va sta bine impreuna!

Una dintre leciile pe care le-am invatat, inca de mica, a fost unul dintre adevarurile de bun simt pe care toti le verbalizeaza dar putini le inteleg: Dragoste cu de-a sila nu se poate.

In aceasta etapa a vietii mele, pentru prima oara ma lovesc de aceasta axioma in spatiul profesional. Cuiva i-a venit minunata idee sa insiste pana la paroxism intr-o situatie care deja a fost dusa prea departe, sperand ca prin numeroasele insistente de diferite naturi, prin staruinta, planuri detaliate si incapatanare surda sa ma determine sa ma imprietenesc cu anumite persoane.

Nu poti sa obligi pe nimeni sa te iubeasca. Nu poti sa-l obligi nici macar sa te placa. Tot ce poti sa faci, tot ce tine de tine este sa ii arati ca vrei. Cineva mi-a spus odata ca daca vrei cu tot dinadinsul sa fii prieten cu cineva, trebuie sa ii arati, si sa te comporti ca si cum ati fi deja prieteni, iar daca acel cineva o sa vada, o sa vrea si el. Tot ce este omeneste posibil este sa propui. Dar numai cealalta persoana poate sa aleaga, iar tie, oricat de nefiresc, nedrept, inuman ti s-ar parea, tot ce poti sa faci este sa accepti. Libertatea ta se termina acolo unde ingradesti libertatea celuilalt, iar in acest caz, daca te lovesti de un zid de nepasare, tot ce poti sa faci este sa te resemnezi.

Dragoste cu de-a sila se numeste viol. Daca tu insisti sa ma faci sa te plac, nu vei reusi decat, direct proportional cu propriile-ti eforturi, sa ma faci sa te urasc. Sunt oameni care fac orice ca sa ii bagi in seama, pentru ca pur si simplu nu suporta sa ii ignori. Poate in majoritatea cazurilor le reuseste, dar atunci cand nu le reuseste, sa ii pui la respect este un spectacol al penibilului.


Eu stiu cum este si sa propui, si sa respingi, si afirm pe propria raspundere ca este mult mai greu sa respingi.

Tin minte cum intr-o perioada m-am confruntat cu aceasta problema; culmea este ca mai si venea din doua parti. Mai stiu si acum ce groaza si ce disperare ma cuprindea cand incercam sa argumentez, logic, “de ce nu te plac”. Nici macar nu exista argumente pentru asa ceva, nu poti sa explici de ce placi o anume persoana si pe alta nu; nimeni nu poate! Poti sa ii descoperi calitati si defecte, dar nici macar o lista plina de insusiri pozitive combinata cu un discurs extrem de persuasiv nu te poate “convinge” sa simti ceva. Simtirea nu are a face cu logica; cine nu stie ca simtim exact lucrurile pentru care nu putem gasi niciun motiv?

[ Ca paranteza, vreau sa va povestesc o chestie funny. La actorie, la materia numita Ateliere de creatie, avem semestrul acesta urmatoarea sarcina: fetele au de lucrat un monolog din Matca de Marin Sorescu, iar baietii, un monolog din Iona, de acelasi autor. Doar ca aceste monoloage nu vor fi lucrate cu profesorii, ci cu colegii. Adica: eu voi lucra monologul din Iona cu un coleg, iar un alt coleg (baiat) va lucra monologul din Matca cu mine. Perechile s-au tras la biletele. Prima data s-au tras la sorti “regizorii” baieti, apoi “regizorii” fete (perechile trebuie sa fie diferite – nu poti lucra ambele monoloage cu acelasi coleg). In ambele cazuri, noi, fetele, am extras numele baietilor. La sfarsit, ni s-a spus si de ce: “Pentru ca fetele aleg :) “

Ei bine, eu am avut si am sansa sa demonstrez ca nu numai fetele aleg. Fetele mai si propun. Pentru ca eu nu vreau sa fiu o simpla marioneta, care asteapta sa i se propuna. Eu, prin propunerile mele, aleg – si imi asum si riscul de a ma lovi cu capul de un zid. Pentru ca eu decid cine face parte din viata mea, si nimeni altcineva.


…iar eu, prin prisma experientei dar si a bunului simt si a educatiei, sunt in stare sa ma confrunt cu un refuz fara sa fac din asta o criza existentiala. Pentru ca eu stiu cine sunt. Si nu ma definesc prin altcineva, ci doar prin mine. Simpla alegere spune cine sunt; restul…..nu depinde de mine:). ]

Acum , cate ceva despre relatiile interumane stabilite in acest cadru, sub forma unei tirade, ca ma enervai:

Da mah. Sunt fasonata. Plina de ifose. Plina de mine [stiu ca v-ati dori si voi sa fiti plini de mine, dar pur si simplu nu se poate – am standarde, din pacate.]. Cu nasu` pe sus, si ma doare undeva de voi. Nu m-am integrat in colectiv si am facut o ambitie din a pastra acest statut si pe viitor. Cine a reusit sa treaca de tepii de arici... si-a dat seama ca sunt altfel decat par. Cine nu…..sa nu se astepte la vreun cuvant din partea mea, in afara de “Buna”, “Pa” si “Da-te mai incolo!”.

Se spune ca adevaratii prieteni te injunghie din fata. Sa-mi multumiti ca va spun fara ocolisuri cand sunteti de cacat. Intr-o zi o sa ma satur si de sportul asta si o sa tac, dar atunci inseamna ca s-a pierdut deja orice speranta ca "razbim noi cumva la lumina" (stiu ca nu stiti de unde e).

In ceea ce o priveste pe profesoara, asta e alta disertatie.

Pentru amuzament, scrisoare deschisa:

"Să ştii, draga mea, că un om citit nu e neapărat un om deştept. Fiindca, in caz ca ai aflat, nu conteaza ceea ce sustii, ci ceea ce dovedesti. Conopida nu este altceva decat o varza cu facultate.

Nu ma astept sa fii de acord cu mine, voiam doar sa te anunt ca asta cred. Esti propria ta regina. Cea mai tare din parcarea goala. Nu ma mai satur sa te privesc. Nu, nu esti clarvazatoare: singura data cand ai ghicit ce gandeam a fost, da, atunci cand te injuram in gand. Doar ca nu fost singura data cand te-am injurat. Certurile cu tine deja ma obosesc si am renunt la ele, caci sunt un fel de Olimpiada Speciala: m-as injosi si castigandu-le. Nu ma pun cu tine pentru ca ma aduci la nivelul tau si ma bati cu experienta. Prefer sa rad de la distanta – apropiindu-ma, risc sa ma molipsesc.

In ceea ce priveste prezenta la curs…. Ask me no questions and I will tell you no lies.

Pont: Dacă eşti nervoasa, fă un efort şi nu ne stresa şi pe noi.

Cine te-o fi inventat asa de proasta?

Ah, si inca ceva: Iti doresc sa indraznesti sa ma provoci, caci asta va fi cu siguranta aventura vietii tale. "

Intrebare: Cum procedezi atunci cand stii mai multe decat profesorul?
Paaai....asta e o discutie lunga. In primul rand trebuie sa accepti faptul ca o informatie pe care tu o detii si profesorul tau nu este un fel de substanta ilegala: toata lumea se comporta de parca nu ar exista in mod oficial, iar posesia ei este ceva periculos, neobisnuit si pasibil de pedeapsa. Tot ce poti sa faci, daca nu te mai tin nervii, este sa incerci, subtil, sa strecori informatia, facandu-l pe academicul om sa creada ca e din parte-i. Altfel spus, trebuie sa ii accesezi o zona [din imaginarul creier, vast cat coaja unei nuci] care nu exista, si sa astepti sa vezi cat de urat poate sa reactioneze.

Ca suport moral pentru asemenea situatii, cand ai un profesor....mai putin instruit, sa spunem, trebuie sa iti repeti de o mie de ori, de acasa, ca studentul e ala prost. Indiferent ce ai stii tu, conteaza ceea ce nu stii, iar daca stii mai mult decat profesorul,e ca si cum nu ai stii nimic. Sau chiar mai rau, pentru ca daca insisti cu informatiile, o sa devii persona non grata, si vei fi tratat ca atare: „ce, te crezi desteapta?” sau „sa incercam un mic exercitiu: vorbim doar atunci cand suntem intrebati!”. Pentru a-ti castiga dreptul la cuvant, trebuie sa fii cel putin la fel de prost ca cel care conduce ostilitatile. Orice persoana care lasa impresia ca ar avea si altceva in afara de perversiuni si frustrari sexuale in creier este neavenita in a exprima opini si judecati de valoare, pentru ca sunt irelevante in context. Si uite-asa am ajuns eu sa ma gandesc ce bine era daca ne puteam inchide si urechile....

In ceea ce priveste relatiile cu colegii….well, am sa spun un singur lucru: se stie ca atunci cand apare un om inteligent in lume, poti sa-l recunosti cel mai repede dupa faptul ca toti prostii il urasc; in termeni acestui aforism ma raportez eu la ei si ei la mine. Ma rog zilnic, cu groaza in suflet, sa nu devina contagios(i).

P.S.: Da. Sunt a dracu`. Si te rog sa treci asta la “semne particulare”.


Inchei cu un fel de sinteza (si ghilimelele aferente, caci nu-mi apartine), pentru cei care nu au avut nervi sau curaj sa citeasca tot. Sa aveti pofta!

“ nu pot sa te iubesc - să fii sănătos, nici nu trebuie.

nu pot sa mai iubesc - las' că pot eu.

ma enervez cu un idiot - Story of my life, doar că eu cu mai mulţi. Dar oare ce te aşteptai să găseşti?
pula de porc - ceea ce vă dorim şi dumneavoastră.”

Orice asemanare cu personaje existente atat in viata, cat si pe scena va fi studiata pe principiul “Eu in situatia data”. Daca aveti nelamuriri, asta este un lucru imbucurator: inseamna ca ati inceput sa ganditi, o noutate minunata in viata voastra. Nu va speriati, nu luati pastile: cunoscandu-va , stiu sigur ca va trece fulgerator, asa cum a si aparut.

Absurdul comunicarii.

Motto: “- La ce te gandesti?

- Daca as fi vrut sa stii, as fi vorbit, nu crezi?”


Teatrul absurd (da, ala pe care tu nu-l intelegi si ti se pare o porcarie) este, de fiecare data, o metafora a alienarii. Relatiile dintre personaje se ascund in spatele unui cod indescifrabil de catre spectator sau de catre insasi personajele piesei. Mesajul transmis este o ruptura in ordinea fireasca a lucrurilor, mai exact, lipsa comunicarii. Atunci cand, de exemplu, un personaj intreaba : “Cat e ceasul?” iar un altul raspunde: “Aratam poza ta tuturor: vecinilor, curcanilor” sau “Sunt complet si pe jumatate disperata…”, dincolo de aspectul comic sau bizar al acestor schimburi de replici, putem recunoaste momentele de criza comunicativa din orice relatie de cuplu, cand (si aici citez) “eu spun ceva, tu imi raspunzi altceva. Fiecare cu ce-l doare.”

Deci, teatrul absurdului se regaseste in viata fiecaruia, la un moment dat sau altul. Si imi intareste convingerea ca Madame Teodorescu are dreptate sa afirme ca mecanismele comunicarii merg perfect atunci cand nu le observam: cand incepem sa ne “pandim” reactiile, e clar ca cineva are ceva cu altcineva, si ca ruptura absurdului s-a produs.

Totusi, nu sunt inca pe deplin convinsa ca totul sta in puterea noastra, intrucat “Non-comunicarea este imposibila.” Avand in vedere ca noi comunicam si atunci (mai ales atunci) cand nu vrem, iar 90% din ceea ce transmitem nu ne iese pe gura, cred ca involuntar ajungem la divergente de opinii, pentru ca nu poti regiza 100% schimbul de informatii dintre tine si altcineva. Pur si simplu nu poti sa controlezi total parerea pe care cineva si-o face despre tine. Si nici nu stiu daca ar mai avea vreun farmec, pentru ca atunci toata viata noastra ar fi un teatru prost jucat, un amatorism plin de falsitate, previzibil si penibil. Cam ca o telenovela.

Si nu trebuie sa uitam ca a comunica nu inseamna a indesa date catre o receptor. Comunicarea, ca sa fie eficienta, trebuie sa fie bilaterala. Atunci cand a intervenit un bruiaj pe canal (poate o terta sursa de date), cand codul nu mai este comun sau cand mesajul se transforma pe parcurs, acuratetea procedeului de feed-back poate avea de suferit.

Pe sleau, cand vrem sa relationam cu cineva, si nu neaparat de sex opus, trebuie sa ne asiguram ca vorbim aceeasi limba (chiar daca nu e nicio sansa sa nu fie roman, tot sunt sanse sa nu ne intelegem), ca suntem pe aceeasi frecventa si ca e cale libera intre noi. Clar?

Ah, si uitasem de o alta axioma: Comunicarea e ireversibila. Mesajul e indelebil. Prin urmare, odata ce ai deschis gura sau nu (e de ajuns si daca te-ai strambat demonstrativ sau ai ridicat spranceana), nimeni de niciunde, niciodata, nu va putea face in asa fel incat acel mesaj sa nu fi existat. Mesajele transmise nu pot fi facute sa piara. Decat prin uitare. Dar uitarea este un mecanism psihic involuntar, asadar, cel mai indicat e sa gandim de doua ori inainte sa tacem ostentativ. Cine poate si cine trebuie, va intelege oricum ;)

In orice caz, noi comunicam numai atunci cand avem un interes. Chiar si fara sa ne dam seama, orice act de comunicare, de la bizara frizura de o culoare indescifrabila, pana la injuratura cea mai olteneasca, este facuta cu un scop bine definit in subconstient sau chiar in inconstient. Prin urmare, nu trebuie sa ne facem griji sau sa ne studiem excesiv “limbajul trupului”, caci el isi face treaba fara sa ne explice noua in detaliu de ce si cum.

Tot la categoria “comunicare absurda” as discuta si de faimoasele “texte” ale “smecherilor”, care au senzatia ca ne dau pe spate cu prostia care le populeaza pana si organele reproducatoare.

Din top, pentru amuzament :

“Hai acasa sa facem ceea ce oricum o sa le spun maine tuturor ca am facut”

“Poate ca nu sunt cel mai dragut baiat, dar sunt singurul care vorbeste cu tine”

“Imi aduci aminte de bunica, numai ca cu tine nu m-am culcat INCA”

“Te-am urmat pana acasa. O sa ma pastrezi ?”

“Corpul tau e alcatuit 90% din apa si mie mi-e sete.”

“Stii ce ar arata bine pe tine? Eu!”

“Da... cautarea ta s-a terminat…”

“Tu crezi in ajutarea celor nevoiasi? Daca da, atunci ia-ma
acasa cu tine.”

“Avem vreun prieten comun care sa ne faca lipeala?”

“Vreau sa iti dau satisfactia de a mea refuza. Hai da-i drumul!”

“Esti asa de misto cum zic toti baietii?”

“Scuza-ma, vorbeai cu mine?
EA: Nu.
Tu: Atunci incepe acum.”

“De ce o fata dragutza ca tine, vorbeste cu un idiot ca mine?”

“Tu esti motivul pentru care am venit singur aici.”

“Vocile mi-au zis sa vin si sa vorbesc cu tine.”

“Doamne ce ma bucur ca nu sunt orb !”

“Unde ai umblat toata viata mea?”

“Ce-ar fi sa ii faci o surpriza mamei tale si sa ii zici ca diseara nu
vii acasa?”

“Salut numele meu este Mazgalici, ce parere ai despre mine pana acum?”

“Sunt nou pe aici, poti sa ma ajuti sa ajung in casa ta?”

“Scuza-ma, dar cred ca este timpul sa facem cunostinta.”

“Vorbim sau continuam sa flirtam de la distanta ?”

“Tu dormi in bratele tale?
Ea: Nu.
Tu: Atunci pot sa dorm eu ?”

“Am atatea emotii in fatza ta incat mi-am uitat replica de agatzat.”

“Poate ca nu sunt cel mai frumos baiat de pe aici, dar nu uita ca
frumusetea e trecatoare.”

“Nu mai pot astepta pana maine.
Ea: De ce?
Tu: Pentru ca arati din ce in ce mai bine.”

“Eu nu sunt asa de inalt, dar acum stau pe portofelul meu.”

Trebuie sa recunosc, initial nu am vrut sa dezbat aceasta problema din simplul motiv ca nu prea am cuvinte sa descriu asa cum ar merita penibilul acestor situatii. In ciuda acestui fapt, ma limitez sa spun ca cele pe care le agati cu asemenea abureli ieftine nu merita nici sa-ti bagi pula-n ele. Desi baietii ar indura chestii mai grave pentru o tavaleala…

[Ca o paranteza, singura fraza care chiar m-ar da pe spate – cat timp nu e doar o replica, ci un adevar – este : “Salut! Eu fac mai multi bani decat poti tu sa cheltui.”. Daca cineva chiar ar putea sa faca asta, atunci inseamna ca e intr-adevar barbatul perfect si ca nu mai conteaza nici daca are putza mica – nu in asta se masoara barbatia, nu? :))) ]

Oricum, pe mine ma scarbesc maxim (maxim am spus!) cei care fac uz (si abuz) de glumele astea expirate, si ma si enerveaza, nu pentru ca mi-ar pasa de ei, ci pentru ca astfel reiese ca au o parere extrem de proasta despre mine: ei chiar cred ca eu as iesi cu ei, si, culmea, dupa ce le-a iesit pe gura o asemenea perla!

O alta axioma a comunicarii este aceea a imposibilitatii non-comunicarii. Si atunci cand taci, cand refuzi sa vorbesti, iti comunici refuzul de a comunica. Iar acesta, la randul lui, este purtator al unor mesaje si sensuri pe care, involuntar, le transmiti.
Asadar, atunci cand te plangi ca “n-a mai dat niciun semn”, sa stii ca de fapt a dat un semn cum nu se poate mai evident. Singurul cu adevarat sincer, transmis insa involuntar. Cu cat afli asta mai repede, cu atat o sa fie mai bine pentru tine. Si, de fapt, orice act de comunicare implica (involuntar) un raport de forte (daca ne referim la comunicarea relationala, nu informationala), deci, aveti grija cine e boul si cine e vaca!

Celelalte axiome ale comunicarii au fost si vor mai fi dezbatute la momentul oportun, insa studiile de semiotica si semantica pentru sintaxa (in cazul de fata legatura de cuplu – fie el si triunghi) sunt recomandate pentru toate categoriile de varsta. Si nici nu au efecte adverse!

Stiti, de fapt absurdul comunicarii poate fi explicat gandindu-ne la cursurile de la facultate: fiecare isi intelege scrisul. Cat de stupid ar suna, indiferent ca tie ti se pare pictura abstracta sau hieroglifa in sanscrita, daca ii dai celui care a scris-o, ti-o va citi limpede, clar, si usor indignat: “ce nu intelegi?”. Asa e si cu acesti cocalari tristi, care, oricat m-as enerva eu si inca o mie ca mine, vor ramane o entitate minoritara (sau majoritara?) care exista nu ca psihologie, ci ca sociologie; nu ca persoane, ci ca argumente (sau daca vreti, contraargumente). Ca si civilizatiile aflate in stadii de barbarie, stagiile inferioare ale vietii humanoidului ( a se citi manelarii &co) sunt utile ca exemplu negativ, ca un fel de bau-bau.

Comunicarea ineficienta e o drama pe toate palierele vietii unui om. Cand mergi sa-ti iei un bilet de autobuz si vanzatoarea e scarboasa cu tine, suferi in sinea ta (“ce rai sunt oamenii si ce frustrati!”). Cand te uiti la tv si te enervezi ca exista canale ca OTV, iarasi, o comunicare proasta e cauza. Cand te uiti pe Animal Planet si constati tragica realitate a lantului trofic, iti dai seama, fara sa plangi (ca atunci cand te-ai uitat prima data la Bambi), ca asa e si in viata – daca nu stii sa comunici extrem de bine si concludent, ajungi mic dejun, pranz sau cina. Dupa caz.

Ca o paranteza, urasc intrebarile astea cretine, prin invaluire, pe dupa vishin(e **** **** ** ****),. E ca si cum ar spune : « Groh-groh, mai crezi in Mos Craciun ?“.

De ce nu intrebi draga direct : « Ai prieten ? » ? Iti cad oole ? Ti-e ca se sparg ? Poi, nu e nicio pierdere, si-asa nu le foloseai....


Post-scriptum : Stiu ca ma suni.
Si mai stiu si ca tu esti.
Nu stiu inca de ce...
.... dar te-as ruga sa incetezi.
Nu exista suficiente minute in intreaga retea Cosmote care sa ma convinga sa-ti (mai) acord fie si o singura secunda din viata mea.


A, si vreau sa te anunt ca esti cum nu se poate mai pueril.

Inandout.


Post-scriptum 2: Nu stiu ce se intampla cu mine, dar in ultima vreme nu sunt luata in serios. Nu-mi mai raspunde nimeni la mesaje nici pe mess, nici la telefon (desigur, ma refer la persoanele de care imi pasa, cu care vreau sa vorbesc, nu la agaricii care ma sacaie cu “apeluri anonime”). Apelez pe cineva pe mess, nu imi raspunde, si, dupa o vreme, iese. Sun, imi inchide, si nu ma mai suna inapoi. Sa fie oare o perioada dificila din punct de vedere astral? Sau, printr-o legatura misterioasa de prietenie si bunavointa, sa fi simtit cu totii ca acum e mai bine sa nu ma lase sa spun ce am de spus, pentru ca scot numai prostii pe gura? Ca o solutie temporara si permanenta (avand in vedere ca sunt complet si pe jumatate disperata), am decis sa recurg la cele mai vechi metode de a trece peste orice suferinta: ciocolata si pizza. Si sa trimit SOS-uri cu fum de tigara.

Hm...

Motto: “Exista doua categorii de barbati: cei care recunosc ca insala si cei care nu recunosc, tu unde te-ncadrezi?”

Acum o saptamana mi s-a povestit o intamplare super-haioasa: o prietena si-a inselat prietenul, ca sa-i plateasca o polita restanta. Apoi, ca sa fie sigura ca nu s-a chinuit degeaba, i-a spus. La intrebarea lui “Poi si e frumos ce ai facut?” i-a raspuns (memorabil!admirabil!colosal!): “Poi nu stiu ce sa zic, la mine a fost frumos, la tine cum a fost?”

Intamplarea a facut ca peste aproximativ 5 zile sa am de-a face cu o alta prietena inselata, situatia fiind insa alta.

Si am inceput sa ma gandesc la…..

…de unde si filozofia pe care o expun, azi.

Nu este prima data cand dezbat aceasta tema, pentru ca nu este prima data cand am de-a face cu ea. Totusi, ce inseamna sa inseli si de ce facem asta?

A insela este o forma urata de a ti se spune ca nu mai esti iubit. Este o modalitate de a-ti bate joc, de a te razbuna, de a-ti crea iluzia unei false superioritati. E un fel de joc de orgolii in care, indiferent cine castiga, toti pierd. E cea mai simpla metoda de a-ti fura caciula si de a te crede destept inainte de a-ti da seama (daca totusi esti capabil sa iti dai seama) ce tampenie faci. E o prostie, pentru ca, daca te intrebi ce scop ai, de ce faci asta, de cele mai multe ori nu stii sa-ti raspunzi.

Daca mandria ta este ca ai “prostit” persoana de langa tine, atunci, se impune intrebarea “Si de ce stai cu un prost/o proasta?”. De fapt, cand faci asa ceva iti pierzi timpul – astepti o reactie de care, inseland, nu mai ai nevoie : daca nu-ti mai trebuie persoana, de ce te mai strofoci sa o oftici? E usor….neproductiv, ca sa nu folosesc alte cuvinte…

O problema mai delicata, insa, este atunci cand esti inselata cu o persoana care-ti este net inferioara, inclusiv ca aspect fizic..O urata cu crengi, in limbaj popularAsta este de departe cea mai mare insulta care-ti poate fi adusa, si este, cel mai adesea, o jignire cu adresa: vrea, pesemne, sa-ti dea o lectie. . [Cred ca mai grav de atat nu poate fi decat daca te paraseste pentru ca s-a hotarat ca e gay…] [ Oare e adevarat ca uratele sunt mai bune la pat, din dorinta de a compensa? Sau e la moda perversitatea aia cu punga pe fata? ]

Ca o scurta paranteza, nu am inteles niciodata de ce cineva, oricine, care are o relatie de care nu se poate plange, sare gardul. Adica eu inteleg ca omul mereu tinde catre mai bine, vrea sa fie cat mai implinit, cat mai fericit, etc. Atunci de ce ai fugi sa-ti bagi pula intr-una care arata….fix ca pula ? Pot sa inteleg, si chiar mi se pare firesc, asa, cam ca o evolutie, sa ai o aventura cu o persoana superioara celei cu care ai o relatie, dar sa dai cu piciorul la ceva ce stiai de la bun inceput ca nici nu meriti, asta….zau daca inteleg. Raspunsul cel mai adesea primit: “Mi s-a urat cu binele. Vreau o schimbare.” Huh?

Pai daca vrei o schimbare, ce-ar fi sa-ti schimbi chilotii? Daca nu mai esti satisfacut de viata ta, ce-ar fi sa faci ceva cu ea? Ti se pare ca iti lipseste ceva? Sunt de acord, e vorba de inteligenta! Te crezi prea barbat? Mai masoara o data! Zici ca esti sexi? Cere si o a doua parere! Te consideri smecher? Poate pentru ca esti inconjurat numai de fraieri….

Se spune ca nu ai nevoie de un motiv pentru a ierta – daca vrei sa ramai cu cineva, ierti, indiferent daca ceea ce a facut este pardonabil sau nu. Si intr-adevar, daca vrei sa ai o relatie de lunga durata (mai ales in cazul fetelor – cu un baiat), te asteapta o serie lunga de concesii, si sa fii sigura ca vei avea si multe de iertat. Acum, pana unde suporti, pana acolo il ai, dar nu pot sa cred ca mai este cineva care sa nu stie asta…

Depinde cum reactionezi la ideea ca ai fost luata de proasta [folosesc mereu femininul pentru ca, statistic vorbind, da, sunt mai multe femei proaste care sunt inselate decat alea destepte, care inseala ele.]. Depinde cat de atasata esti de respectivul specimen. Depinde cat de mult iti doresti pe cineva langa tine. Depinde de multi factori, dar, in principal, dupa cum spunea un om mai destept [care nu isi pierdea vremea cu blogurile] “Mintea iti da doar alternativele. Directia finala o da inima.”. Prin urmare, oricat de nedrept ar fi, ajungem sa facem gesturi reprobabile, pe care noi insene le condamnam, pentru ca “asa simtim”, “asa vrem”, “asta ne face fericite”.

Pana la urma, si intelegerea perfecta a unei relatii ratate e o pacaleala de premiu. Si daca ai avut dreptate si i-ai aratat tu lui, dar ai ramas singura, tot nu ai castigat nimic. Si atunci, probabil, este de inteles de ce barbatii inseala si femeile iarta. Stiti de ce? Pentru ca sunt mai multe femei decat barbati, si daca ai apucat sa prostesti unul, e clar ca inca 6 femei sunt singure si il cauta, deci, fii mandra, dar cu masura! Da-i lectii, dar, daca vezi ca se ingroasa gluma, razi dulce si spune-i ca nu vorbeai serios! Fugi de el, dar incet, ca sa poata sa te prinda! [ conform zicalei: E bine sa lasi bautura. E rau sa uiti unde ai lasat-o. ]. Inchide-i telefonul in nas, dar, imediat dupa, suna-l si spune-i ca SPM era de vina. Smiorcaie-te, dar nu la meci! Suna-l noaptea sa-i povestesti ce culoare are oja ta, dar sa nu te miri daca il auzi sforaind (si nici sa nu indraznesti sa il certi).

Se spune, printre altele, ca armonia e data de complementaritate. Chiar in “Numele trandafirului”, personajul principal observa ca suntem atrasi, fara sa stim de ce, de lucrurile desavarsite, complete, si ne displac cele neterminate. Un triunghi (fie el si echilateral), dupa parerea mea, nu este o figura geometrica armonioasa. Pentru ca laturile nu pot sa aiba pereche toate, in acelasi timp, si una ramane inevitabil pe dinafara [ daca acceptam axioma necesitatii sexului (doar) in doi].

Btw, stiati ca marul se cultiva pe toate continentele si este o componenta de baza a alimentatiei omului, fiind printre singurele care se gaseste in natura in starea in care urmeaza a fi consumat, fara alte adaosuri? Oare discordia din mar e data de seminte, la care ajungi oricum tardiv, sau de codita, care poate sa-ti intre lejer in ochi sau in nas in timp ce te bucuri de fruct? Oricum, stim cu totii ca daca scoatem codita inainte sa spalam marul, mai bine nu-l mai mancam, pentru ca nu mai are gust….


Ca o concluzie pe care am mai spus-o si nu ma satur sa o repet, cei care simt nevoia sa isi bage p***a in tot ce misca, simt asta pentru ca sunt putin deficienti la capitolul “cel mai sexi organ al corpului”. Aha. Tot la creier ma gandeam si eu….




Anexe:

Axiome (a se decupa si retine pentru situatii de extrema urgenta, sau Ce avem de invatat din asta):

1.Cel putin o prietena foarte buna sta cu un ratat, intr-un timp T.
2.Inevitabil, acel ratat te uraste, pentru ca stie ca tu il vezi ca e un ratat si incerci sa ii spui si ei, riscand lipsa futaiului ratatului mai sus mentionat.
3.Un barbat prins ca a inselat se comporta exact ca un barbat care nu a fost prins ca a inselat: in ambele cazuri ii mustra constiinta si, pentru o perioada limitata, t, ii acorda incornoratei atentie maxima.
4.Sunt momente in viata in care chiar stii ce (nu) pierzi.
5.Este mai bine sa fii proasta singura decat sa fii proasta din cauza cuiva.
Relatiile sunt rele. Aventurile sunt bune. Aventurile foarte scurte sunt foarte bune.
6.Cand inseli, e mereu bine sa te uiti in stanga, in dreapta, sus, si pe gaura cheii. Nu se stie cine pandeste.
7.Cand inseli, e indicat sa te asiguri ca nicio cunostiinta a persoanei careia ii pui coarne nu se afla in imediata apropiere.
8.Cand inseli si esti prins, cea mai buna strategie e apararea prin atac: prefa-te suparat(a), pune intrebari, nu raspunde la ele, si inchide primul/prima telefonul!
9.Cand inseli si esti prins, indiferent ce faci, fa in asa fel incat sa para facut intentionat.
10.Cand inseli si esti prins, este mereu vina celor care au vazut, nu a celor care au facut.
11.Uneori oamenii mai in varsta au dreptate fara sa stie.
12.Uneori, daca lasi doi oameni in pace, se despart singuri.

13.Uneori, oamenii sunt exact cum par a fi.

14.Adesea, e mai bine sa gandesti de doua ori inainte sa taci.
15.Singura modalitate de a scapa de informatia pe care nu vrei sa o detii este sa o dai mai departe.
16.Cand ai facut tot ce tine de tine, nu ramane decat sa scrii un articol pe blog si sa te amuzi pe tema asta, sperand sa serveasca drept exemplu (negativ) altora.

17.Cand lucrurile (nu) merg bine, lasa-le asa!

18.Cand pot sa faca ce vor, majoritatea fac sex.

19.Majoritatea oamenilor se merita unul pe celalalt.

Orice asemanare cu persoane reale a fost indelung studiata si parodiata, si nu imi cer scuze pentru nimic.

Finaluri.

“Ceva se incheie atunci cand e perfect.”


De curand am auzit fraza asta, si initial nu am fost de acord. Adica, vrei sa spui ca tot ce s-a incheiat in viata mea nu putea fi mai bun de atat? Adica mai mult de atat nu puteam? Adica mai bine nu eram in stare? Adica mai urmeaza o continuare? :”>

Sa va explic. Super-profu` (Vladutescu :X) ne lamurea ca, atunci cand ai incheiat o poezie, o compunere, orice, pui punct atunci cand nu mai ai nimic de spus si deci, atunci cand mesajul e desavarsit. Si ca aceasta axioma se aplica in orice compartiment al vietii, incluzand si viata amoroasa.

Asadar si prin urmare, dragii mei, atunci cand ai terminat o relatie, nu fii trist/a, nu suspina, nu lacrima, nu iti ameninta venele cu scurtarea, caci tocmai ai desavarsit ceva: ai fost perfect/a. Pana la capat. Si capatul a venit. Dar ce te faci cand incerci sa pui lucrurile cap la cap, pana la cap, facandu-ti de cap, si cineva indeparteaza capetele?/:) Se poate discuta si atunci de desavarsire?

Se pare ca da. Pentru ca, insista el cu incapatanare, orice lucru finit e perfect. Altfel, nu e terminat. Deci, ori urmeaza Matrix reloaded, ori te resemnezi cu perfectiunea inexplicabila. Da, stiu, e irational, dar asta e viata. Trist, dar adevarat.

Plus ca un alt om inteligent a spus ca perceptia e realitate, si cu totii stim ca autosugestia functioneaza, si ca orice lucru in care crezi pana la urma se materializeaza (si cand asta se intampla, nu ti-l mai doresti, da` asta e alta poveste). Plus ca trebuie sa ne dorim multe, si sa nu fim tristi ca ele nu se adeveresc, caci oricum daca s-ar implini, nu ni le-am mai dori (si asta, desi e citat din Vladutescu, va pot confirma din propria-mi experienta).

Cred ca aceasta axioma este valabila si pentru sfarsitul de an. Ca sa nu intru in detalii prea intime si deci, prea plictisitoare pentru cei care nu ma cunosc, anul care tocmai isi ia talpasita a fost destul de bun pentru mine. Probabil ca se putea si mai bine (asta in afara axiomei, evident), dar nu am stiut cum. Nu ca acum as sti.

Continuand offtopic, am constatat ca anii devin din ce in ce mai buni de la un anumit punct T pe axa vietii mele, prin urmare, nu pot decat sa continui ceea ce fac, fara sa conteze ca schimbam calendarul. Oricum, eu imi desfasor existenta in raport de alti parametri (gen : vine sesiunea). Schimbam fila, dar nu si obiectivele, Si in niciun caz prioritatile :)

Asa, ca un fel de sumar, caci bilantul total il pastrez doar pentru mine, o sa incerc, in acest ultim post din 2009, sa raspund la niste intrebari de “vama” (inspirate de Cristina, de la Craciunul trecut :P):
Cea mai mare realizare din 2009: Balul caritabil din 1 Aprilie, pe care l-am organizat impreuna cu colegii din Voluntaris si cativa fosti colegi din Cuza :)
Ce mi-am propus in 2010: Sa fac sfoara. Sa nu ma mai clatin pe poante. Sa dansez tango. Mai des. Sa invat sa patinez. Sa invat sa schiez. Sa invat sa joc tenis. Sa citesc mai mult si mai repede. Sa cant mai des. Sa fiu mai prietenoasa, cand e cazul, si mai acida, cand nu e cazul :P. Sa vad intr-o alta lumina lucrurile pe care nu le pot schimba. Avand in vedere ca oricum nimanui nu-i pasa daca esti fericit sau nu, sa incerc sa fiu mereu cu zambetul pe buze. Sa nu pierd sub nicio forma legatura cu fostii mei colegi. Sa incerc sa imi accept actualii colegi. Sa nu ma abat de la principiile mele, bine stabilite, odata demult (departe undeva:P). Sa pun poze cu mine si prietenii prin casa :). Sa petrec mai mult timp cu familia. Sa ma imprietenesc cu cainii de langa bloc. Sa fac orice lucru de care imi e frica, pentru ca apoi sa-mi depasesc aceasta frica. Sa fac lucruri dragute pentru oameni pe care nu-i cunosc. Sa fac in asa fel incat si in cartierul nostru sa se instaleze containere pentru separarea gunoiului. Sa fac mai multe in domeniul ONG. Sa conving cat mai multi oameni sa recicleze si sa nu polueze. Sa schimb lumea. And of course, world’s peace!

De fapt, le sterg pe toate si aleg sa raman eu asa cum sunt, cu incercarea zilnica de a deveni o varianta mai buna a mea :)

Cam mult? EH, atunci doar sanatate, cea mai importanta :X, si nervi la fel de tari ca pana acum. Ca sa fac fata la ce urmeaza /:).

Va doresc ce-mi doriti.Si la multi ani!

"Din greseala...."

“Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus…”

[When you hear my voice, just do what I say...]



Am omis, in haosul evenimentelor recente, sa va povestesc un episod haios din tumultoasa mea lupta zilnica impotriva timpului si a firii.

Luni, dimineata. Stiam ca trebuie neaparat sa depun in cursul zilei respective o suma de bani la o anume banca. Mi-am facut planuri (greseala fatala – socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ!) cum ca pauza de pranz (o ora) imi va prisosi pentru a indeplini aceasta sarcina, contand pe proximitatea unei sucursale, vizavi de CNEC.

Din pacate insa, sucursala de langa Cuza era deschisa, insa doar inauntru – de afara, oamenii de rand nu puteau intra. Trebuia nu stiu ce mama masii de card ca sa deschizi usa. Am zabovit vreo 10 minute din pretiosul timp si, in cele din urma, am hotarat sa nu mai pierd si mai mult si am purces, printre mormanele de nameti, zgribulita, amarata si grabita, spre urmatoarea sucursala – vizavi de Patria.

Inutil sa mai spun ca nu stiam exact unde este si ca am pierdut o groaza de timp cautand-o, de parca nu mi-ar fi ajuns faptul ca am mers pe jos de la Agronomie pana la Piata Mare. Cand in sfarsit am gasit-o, culmea, se putea si intra, am aflat ca, neavand cont la nenorocita de ING (acum sa indrazneasca cineva sa afirme ca as face reclama!), singura sucursala la care pot plati, cu cash, este cea de la AGRONOMIE!!!!!!

Acum, sa va explic: eu, zilnic, cand vin si cand plec de la facultate, trec pe langa o cladire mare, portocalie. Mereu am banuit ca este ceva anume, posibil o banca. Mereu ma uit la ea. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa citesc ce scrie pe ea. Si am colindat tot orasu` ca nebuna, pe gerurile cumplite, ca sa-mi dau seama ca, de fapt, solutia era langa mine si am trecut pe langa ea de mai multe ori.

Acum, afland cumplitul adevar, m-am intors intr-un suflet, caci pauza mea se apropia de sfarsit, si, culmea, odata cu pauza se termina si programul de la banca/:). Am ajuns in ultimele 5 minute, si, cu rasuflarea taiata si nervii intinsi la maxim, am renuntat sa mai obiectez la rubricile cel putin dobitoace din formularul de depunere de numerar (Gen: Sursa banilor? Wtf? E treaba mea de unde-i am!), si m-am grabit inapoi catre scoala…

In general, cand umbli dupa ceva foarte hotarat/a si avand idei fixe, ai toate sansele sa treci pe langa acel ceva si nu o data, ci sa-i dai, sistematic, tarcoale, in timp ce te plangi ca tocmai acel lucru iti lipseste. (abstractizare, pentru a nu prezenta exemple).

Aceasta tragi-comica intamplare, dincolo de primul ei strat, acela de poanta, am scris-o pentru tanara generatie, pentru ca din ea (ca din bancurile tampite) se desprind mai multe invataturi:

1 – Ceea ce cauti este mereu sub nasul tau;
2 – Ca sa iti dai seama ca ceea ce cauti este mereu sub nasul tau trebuie, din pacate, sa colinzi o gramada si sa treci prin furcile caudine;
3 – Dupa ce te-ai aventurat ca prostu`, este o aventura sa ajungi de unde ai plecat;
4 – Cand ajungi in locul de plecare, de multe ori este prea tarziu;
5 – Daca nu este prea tarziu, esti pe muchie de cutit
6 – In oricare dintre situatiile de mai sus, pierzi timp, energie, nervi, si pici de prost.
7 – Orice lege a lui Murphy (asemanatoare cu cele de mai sus) se spune ca se poate depasi prin simpla (?) stapanire a artei de a actiona fara sa gandesti.
8 – Psihologia inversa nu merge si in cazul bancilor.


Nota bene: In urma discutiei cu scumpa de Danutza (discutie care s-a prelungit pana la ora 5 dimineata, in conditiile in care ea la 6 jumate trebuia sa se trezeasca), s-au nascut alte truisme, la fel de penibile in context, dar care pot fi, rupte de context, utile altora (pentru mine nu stiu daca se mai poate):


-Atata timp ca nu ai motivatie interioara, si mai ales cand incerci sa te autoimiti, suna fals;
-Pentru orice exista o solutie. Desigur, niciodata cea pe care o cauti sau cea care ti-ar surade.
-Oricat de rai ar fi oamenii, exista mereu ciocolata;
-Orice problema care ti s-a parut rezolvabila la 1 noaptea, la 5 va fi fara solutie
-Orice dileme, dubii, incertitudini ai avea la 3, la 5 sunt altele
-Jeleurile sunt mai bune decat orice – mai ales atunci cand le mananca altcineva
-Cand ai gasit pe cineva care are exact aceeasi problema ca si tine, inseamna ca nu mai esti un maniac – esti om normal :P
-Orice ai fi facut in trecut, cand ti-ai stabilit un scop, esti un om nou (scrie in Constitutie sau ceva de genul asta, nu?)
-Oricat de penibil/a ai fi/deveni in anumite situatii, cat timp poti sa discuti cu unul/doi prieteni despre asta, este doar amuzant, nicidecum problematic.
-Mai bine decat orice este sa ai prieteni buni, pentru ca “prietenii buni sunt ca stergatorul de parbriz: nu opresc ploaia, dar te ajuta sa iti vezi de drum” :)


Concluzie: Totul e greu si lumea e rea…