"Din greseala...."

“Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus…”

[When you hear my voice, just do what I say...]



Am omis, in haosul evenimentelor recente, sa va povestesc un episod haios din tumultoasa mea lupta zilnica impotriva timpului si a firii.

Luni, dimineata. Stiam ca trebuie neaparat sa depun in cursul zilei respective o suma de bani la o anume banca. Mi-am facut planuri (greseala fatala – socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ!) cum ca pauza de pranz (o ora) imi va prisosi pentru a indeplini aceasta sarcina, contand pe proximitatea unei sucursale, vizavi de CNEC.

Din pacate insa, sucursala de langa Cuza era deschisa, insa doar inauntru – de afara, oamenii de rand nu puteau intra. Trebuia nu stiu ce mama masii de card ca sa deschizi usa. Am zabovit vreo 10 minute din pretiosul timp si, in cele din urma, am hotarat sa nu mai pierd si mai mult si am purces, printre mormanele de nameti, zgribulita, amarata si grabita, spre urmatoarea sucursala – vizavi de Patria.

Inutil sa mai spun ca nu stiam exact unde este si ca am pierdut o groaza de timp cautand-o, de parca nu mi-ar fi ajuns faptul ca am mers pe jos de la Agronomie pana la Piata Mare. Cand in sfarsit am gasit-o, culmea, se putea si intra, am aflat ca, neavand cont la nenorocita de ING (acum sa indrazneasca cineva sa afirme ca as face reclama!), singura sucursala la care pot plati, cu cash, este cea de la AGRONOMIE!!!!!!

Acum, sa va explic: eu, zilnic, cand vin si cand plec de la facultate, trec pe langa o cladire mare, portocalie. Mereu am banuit ca este ceva anume, posibil o banca. Mereu ma uit la ea. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa citesc ce scrie pe ea. Si am colindat tot orasu` ca nebuna, pe gerurile cumplite, ca sa-mi dau seama ca, de fapt, solutia era langa mine si am trecut pe langa ea de mai multe ori.

Acum, afland cumplitul adevar, m-am intors intr-un suflet, caci pauza mea se apropia de sfarsit, si, culmea, odata cu pauza se termina si programul de la banca/:). Am ajuns in ultimele 5 minute, si, cu rasuflarea taiata si nervii intinsi la maxim, am renuntat sa mai obiectez la rubricile cel putin dobitoace din formularul de depunere de numerar (Gen: Sursa banilor? Wtf? E treaba mea de unde-i am!), si m-am grabit inapoi catre scoala…

In general, cand umbli dupa ceva foarte hotarat/a si avand idei fixe, ai toate sansele sa treci pe langa acel ceva si nu o data, ci sa-i dai, sistematic, tarcoale, in timp ce te plangi ca tocmai acel lucru iti lipseste. (abstractizare, pentru a nu prezenta exemple).

Aceasta tragi-comica intamplare, dincolo de primul ei strat, acela de poanta, am scris-o pentru tanara generatie, pentru ca din ea (ca din bancurile tampite) se desprind mai multe invataturi:

1 – Ceea ce cauti este mereu sub nasul tau;
2 – Ca sa iti dai seama ca ceea ce cauti este mereu sub nasul tau trebuie, din pacate, sa colinzi o gramada si sa treci prin furcile caudine;
3 – Dupa ce te-ai aventurat ca prostu`, este o aventura sa ajungi de unde ai plecat;
4 – Cand ajungi in locul de plecare, de multe ori este prea tarziu;
5 – Daca nu este prea tarziu, esti pe muchie de cutit
6 – In oricare dintre situatiile de mai sus, pierzi timp, energie, nervi, si pici de prost.
7 – Orice lege a lui Murphy (asemanatoare cu cele de mai sus) se spune ca se poate depasi prin simpla (?) stapanire a artei de a actiona fara sa gandesti.
8 – Psihologia inversa nu merge si in cazul bancilor.


Nota bene: In urma discutiei cu scumpa de Danutza (discutie care s-a prelungit pana la ora 5 dimineata, in conditiile in care ea la 6 jumate trebuia sa se trezeasca), s-au nascut alte truisme, la fel de penibile in context, dar care pot fi, rupte de context, utile altora (pentru mine nu stiu daca se mai poate):


-Atata timp ca nu ai motivatie interioara, si mai ales cand incerci sa te autoimiti, suna fals;
-Pentru orice exista o solutie. Desigur, niciodata cea pe care o cauti sau cea care ti-ar surade.
-Oricat de rai ar fi oamenii, exista mereu ciocolata;
-Orice problema care ti s-a parut rezolvabila la 1 noaptea, la 5 va fi fara solutie
-Orice dileme, dubii, incertitudini ai avea la 3, la 5 sunt altele
-Jeleurile sunt mai bune decat orice – mai ales atunci cand le mananca altcineva
-Cand ai gasit pe cineva care are exact aceeasi problema ca si tine, inseamna ca nu mai esti un maniac – esti om normal :P
-Orice ai fi facut in trecut, cand ti-ai stabilit un scop, esti un om nou (scrie in Constitutie sau ceva de genul asta, nu?)
-Oricat de penibil/a ai fi/deveni in anumite situatii, cat timp poti sa discuti cu unul/doi prieteni despre asta, este doar amuzant, nicidecum problematic.
-Mai bine decat orice este sa ai prieteni buni, pentru ca “prietenii buni sunt ca stergatorul de parbriz: nu opresc ploaia, dar te ajuta sa iti vezi de drum” :)


Concluzie: Totul e greu si lumea e rea…