Motto: "Mos Craciun cu paiu-n cur...." - am incheiat citatul.
Dragul meu,
Asa mi-as incepe scrisoarea daca inca as mai crede ca existi.
Te-am asteptat ani de-a randul, cu sufletul la gura, privind pe geam sau asteptand ca “vrabiutele” sa-ti aduca scrisorile si listele mele. Acum esti tu pe lista neagra...
Asa mi-as incepe scrisoarea daca inca as mai crede ca existi.
Te-am asteptat ani de-a randul, cu sufletul la gura, privind pe geam sau asteptand ca “vrabiutele” sa-ti aduca scrisorile si listele mele. Acum esti tu pe lista neagra...
Am adormit langa usa, sperand sa te vad intrand. Am alergat dupa tine pe strada, dar venisei la altcineva. Am ajuns langa tine, te-am tras de maneca si te-am intrebat: la mine cand vii? Mi-ai promis ca te duci sa “umpli sacul” si te intorci. N-ai mai venit…
Multi ani, oamenii rai mi-au spus ca tu nu existi. Am plans si am vrut sa-i contrazic, dar n-am avut cu ce. Zi de zi, ani de-a randul, am fost cuminte ca sa nu te superi pe mine si sa nu ma ocolesti. In zadar.
Mai tarziu, mi s-a confirmat, stiintific, ca tu nu existi. Statistic, nu ai avea cum. Politic, ar fi imposibil. Economic, ar fi o pierdere de vreme. Medical, ar fi prea frumos. Personal, eu continuam sa cred.
De fapt, in adancul sufletului stiu ca tu habar nu ai de existenta mea, ca si daca existi, existi pentru altii, ca daca eu as crede in tine as da dovada de incredibil de multa naivitate si pana la urma prostie, cine mai crede in ziua de azi in visele copilariei fara sa mai fie copil?
Ma calca pe nervi insa cei la care sigur o sa vii. Cei la care vii totimpul, nu numai de sarbatori. Cei care nu au nevoie sa creada ca sa se intample. Ma enerveaza la culme toate luminitele alea costisitoare din oras, care se aprind parca doar ca sa ma scoata pe mine din sarite. Ma enerveaza brazii, pationarul, figurinele luminate. Ma enerveaza ninsoarea calma si ritmata, care pentru mine e un fel de picatura chinezeasca. De fapt, cel mai rau imi ies din minti din cauza atmosferei pe care toate acestea o induc: vin sarbatorile, gata facultatea, acum suntem cu totii fericiti, e totul bine, bla bla bla bla bla bla bla. Pentru mine nu e asa /:).
Ma enerveaza atmosfera pe care o induci in sufletele tuturor, cu mult timp inainte sa-ti faci aparitia. Si “trena” ta, daca pot sa spun asa. Ma enerveaza atotstiutorii, “specialistii” in stiinta care este psihologia ta. Ma enerveaza aparenta ta bunavointa, diplomatia cu care imi spui sa ma duc la dracu astfel incat eu, proasta, abia astept calatoria. Ma enerveaza toate pregatirile, toate emotiile, tot tambalaul care se organizeaza ceremonial, religios si traditional in cinstea ta. Ma enervezi tu, cu tot alaiul, cu toate comentariile, cu toate fitele si cu toate prefacatoria. Ma enervezi pentru ca esti al tuturor si al nimanui, si nu inteleg ce ti-a venit sa iti fatzai imensul cur si pe langa mine. Pentru ca stii ca eu sunt egoista si nu impart. Stii, nu? Daca mi-ai fi citit scrisorile ar fi trebuit sa stii!
Linia ta telefonica e mereu ocupata, si e, probabil, un fel de Partyline, cu taxare speciala. Idul tau de mess e inaccesibil muritorilor de rand, ca si atentia ta, atat de distributiva, de altfel. Tu, in bunatatea ta legendara, esti atat de ocupat tot timpul anului, incat, clar, de sarbatori, nici nu se pune problema sa fii vazut….
….si daca pentru mine nu vin sarbatorile, si daca pe mine nu ma emotioneaza Revelionul, si daca eu nu am terminat cu facultatea, atunci, mama masii, nici pentru altii sa nu fie asa X(!
Ce vreau anul asta de Craciun?
Sa te duci in pizda matii si sa nu imi mai fluturi pe la nas bunavointa ta si mila ta indatoritoare: “lasa, poate la anul o sa fie mai bine…”. Ma doare in fund cum o sa fie la anul. Eu vreau sa vii acum, prost nesimtit ce esti! Nu, nu am fost cuminte, dar, hai sa fim seriosi : cine a fost? Plus ca de obicei cand nu sunt cuminte e din cauza ta, asa ca lasa ipocrizia, si nu mai pune conditii stupide! Si daca nu se poate sa iti misti celulita catre mine acum, macar sa te duci dracu` definitiv, sa stiu ca nu ai venit pentru ca nu mai existi!
Si acum, ca te-am convins pe deplin ca nu cred in tine, poti sa fii convins ca nici nu te mai astept, pentru ca nici de cadourile tale n-am nevoie, iar in povesti nu mai cred demult, ca intre timp am mai crescut si eu, si nu ma mai prostesti asa cu o bomboana si doua povesti despre Ileana Cosanzeana, Fat Frumos! Sa te manance Zmeul si Balaurul cu care ma amenintai, ca nu mai am nevoie de tine! Nu mai cred in povesti, si nu-mi mai e frica de Bau Bau!
P.S. : “Mos Craciun nu vine ca se duce la curve!” He he! :)))
Multi ani, oamenii rai mi-au spus ca tu nu existi. Am plans si am vrut sa-i contrazic, dar n-am avut cu ce. Zi de zi, ani de-a randul, am fost cuminte ca sa nu te superi pe mine si sa nu ma ocolesti. In zadar.
Mai tarziu, mi s-a confirmat, stiintific, ca tu nu existi. Statistic, nu ai avea cum. Politic, ar fi imposibil. Economic, ar fi o pierdere de vreme. Medical, ar fi prea frumos. Personal, eu continuam sa cred.
De fapt, in adancul sufletului stiu ca tu habar nu ai de existenta mea, ca si daca existi, existi pentru altii, ca daca eu as crede in tine as da dovada de incredibil de multa naivitate si pana la urma prostie, cine mai crede in ziua de azi in visele copilariei fara sa mai fie copil?
Ma calca pe nervi insa cei la care sigur o sa vii. Cei la care vii totimpul, nu numai de sarbatori. Cei care nu au nevoie sa creada ca sa se intample. Ma enerveaza la culme toate luminitele alea costisitoare din oras, care se aprind parca doar ca sa ma scoata pe mine din sarite. Ma enerveaza brazii, pationarul, figurinele luminate. Ma enerveaza ninsoarea calma si ritmata, care pentru mine e un fel de picatura chinezeasca. De fapt, cel mai rau imi ies din minti din cauza atmosferei pe care toate acestea o induc: vin sarbatorile, gata facultatea, acum suntem cu totii fericiti, e totul bine, bla bla bla bla bla bla bla. Pentru mine nu e asa /:).
Ma enerveaza atmosfera pe care o induci in sufletele tuturor, cu mult timp inainte sa-ti faci aparitia. Si “trena” ta, daca pot sa spun asa. Ma enerveaza atotstiutorii, “specialistii” in stiinta care este psihologia ta. Ma enerveaza aparenta ta bunavointa, diplomatia cu care imi spui sa ma duc la dracu astfel incat eu, proasta, abia astept calatoria. Ma enerveaza toate pregatirile, toate emotiile, tot tambalaul care se organizeaza ceremonial, religios si traditional in cinstea ta. Ma enervezi tu, cu tot alaiul, cu toate comentariile, cu toate fitele si cu toate prefacatoria. Ma enervezi pentru ca esti al tuturor si al nimanui, si nu inteleg ce ti-a venit sa iti fatzai imensul cur si pe langa mine. Pentru ca stii ca eu sunt egoista si nu impart. Stii, nu? Daca mi-ai fi citit scrisorile ar fi trebuit sa stii!
Linia ta telefonica e mereu ocupata, si e, probabil, un fel de Partyline, cu taxare speciala. Idul tau de mess e inaccesibil muritorilor de rand, ca si atentia ta, atat de distributiva, de altfel. Tu, in bunatatea ta legendara, esti atat de ocupat tot timpul anului, incat, clar, de sarbatori, nici nu se pune problema sa fii vazut….
….si daca pentru mine nu vin sarbatorile, si daca pe mine nu ma emotioneaza Revelionul, si daca eu nu am terminat cu facultatea, atunci, mama masii, nici pentru altii sa nu fie asa X(!
Ce vreau anul asta de Craciun?
Sa te duci in pizda matii si sa nu imi mai fluturi pe la nas bunavointa ta si mila ta indatoritoare: “lasa, poate la anul o sa fie mai bine…”. Ma doare in fund cum o sa fie la anul. Eu vreau sa vii acum, prost nesimtit ce esti! Nu, nu am fost cuminte, dar, hai sa fim seriosi : cine a fost? Plus ca de obicei cand nu sunt cuminte e din cauza ta, asa ca lasa ipocrizia, si nu mai pune conditii stupide! Si daca nu se poate sa iti misti celulita catre mine acum, macar sa te duci dracu` definitiv, sa stiu ca nu ai venit pentru ca nu mai existi!
Si acum, ca te-am convins pe deplin ca nu cred in tine, poti sa fii convins ca nici nu te mai astept, pentru ca nici de cadourile tale n-am nevoie, iar in povesti nu mai cred demult, ca intre timp am mai crescut si eu, si nu ma mai prostesti asa cu o bomboana si doua povesti despre Ileana Cosanzeana, Fat Frumos! Sa te manance Zmeul si Balaurul cu care ma amenintai, ca nu mai am nevoie de tine! Nu mai cred in povesti, si nu-mi mai e frica de Bau Bau!
P.S. : “Mos Craciun nu vine ca se duce la curve!” He he! :)))
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu