Dihotomia feminina

Motto: “Men are like shoes. Don’t settle for anything less than a perfect fit.”

De curand, cineva (intr-o discutie despre dezamagiri amoroase si furii latente bazate pe misoginism, superficialitate si lipsa de interes – sau exces de interes), mi-a spus un lucru la care inca reflectez, intrucat consider ca este o idee valoroasa, si citez (din memorie): “Nu vei gasi niciodata persoana perfecta. Eu, de exemplu, am ajuns sa fiu fericit pentru ca am gasit cea mai angelica fata cu care sa imi petrec zilele, si cea mai pacatoasa fata cu care sa imi pierd noptile.”, incheind cu truismul “E inutil sa speri la dragostea de catifea.”

In traducere, niciuna dintre noi nu ar putea fi dragostea de catifea a cuiva, decat daca ajunge sa se transforme, la o bataie din palme, ca Cenusareasa la miezul noptii: inger ziua, demon noaptea. Si alba si neagra.

Personal, am ajuns sa cred ca seman cel mai mult cu pantoful din povestea Cenusaresei: greu de gasit, greu de purtat, greu de asortat, si, cel mai important, facut pentru o singura si anume persoana :). Care persoana cred ca se identifica, cel mai adesea, cu dovleacul. Pentru ca asta are in loc de cap. (Care cap?)

Oricum, revenind la dihotomia cuminte – curva, oscilatia zilnica a mai tuturor putzuloilor, mi se pare din start ca este o problema de perceptie. Ca si cu fetele bune si fetele rele, poti sa te inseli amarnic, iar cand iti dai seama sa fii deja “pe baricade”. Dincolo de bariera unde te mai puteai salva. In plus, nu cred ca cineva, chiar si pentru o scurta perioada, poate sa-si doreasca ceva dus intr-atat la extreme : o fata care e DOAR cuminte si atat, nu reprezinta un ideal, cred, pentru nimeni. Si nici una care e doar curva. Adica farmecul sta in a descoperi extrema din dominanta de caracter care te-a atras la respectiva, pentru ca stim cu totii ca sunt anumite lucruri pe care numai cuiva i le arati si numai cuiva i le destainui. [In paranteza fie spus, asa ma enerveaza aia care ma fut la creieri “de ce nu te schimbi cu noi aici, ti-e rusine?” Nu, boule, nu mi-e rusine, ca probabil ai mai vazut femei goale si nu e nimic nou, doar ca atunci cand o tipa se dezbraca, o face cu un scop, nu doar ca sa-ti mai clatesti tu ochiul….]

Mi se pare mult mai palpitant, mai incitant si mai valoros sa descoperi ce se afla in spatele imaginii, pentru ca in orice fata pura si cuminte se afla si un strop de perversiune, iar in orice fata rea, dura, fara inhibitii, exista o farama de cumintenie. Atractia si unicitatea fiecareia dintre noi consta in procentul in care acestea doua se combina si in masura in care una sau alta se arata, sau se descopera pe parcurs. O persoana fara “nuante”, fara oscilatii, care e mereu la fel, nu cred ca e buna nici macar pentru o parte a zilei. Nici macar pentru cateva ore. Doar daca nu cumva esti o putza mica. Sau o frustrata care nici de aia nu are parte…

Pe de alta parte, indiferent ce ar sustine, majoritatea baietilor cauta fufe doar pentru ispravi de-o noapte (sau de cateva minute, dupa caz), in timp ce “in lume” prefera sa se afiseze cu fete cuminti. Ceea ce mi se pare o mare ipocrizie, demonstrand inca o data misoginismul care sufoca lumea: femeile sunt de unica folosinta, ca tampoanele: unele de zi, unele de noapte. Frumos, nu? Si reciclabil doar in cerc inchis: da-o mai departe, suna un prieten. Si va mai intrebati de ce am ajuns eu misandra /:)

Multi dintre cei pe care am avut ghinionul sa-i cunosc, fara sa existe cea mai vaga intentie (din parte-mi, desigur) sa avem mai mult decat o legatura strict formala, s-au grabit sa ma categoriseasca in diverse feluri. Firesc, lucrul asta nu m-a interesat nici cat sa ma amuz pe tema asta. Totusi, pe axa timpului, e interesant de studiat cum se modifica reactiile, patologice pana in panzele albe, ale unui baiat care traieste langa o fata pe care isi da seama ca nu o va putea cuceri.

Mai intai, dulcegariile, stupidele ironii cu tenta sexuala, glumele cu doua intelesuri, atingerile “din greseala” (urmate de reactiile mele furibunde). Apoi, faza a doua a bolii: atacurile de panica, jignirile, incercarea de a se convinge ca de fapt eu nu-l merit pe el. Saracu` :))). Faza a treia: revenire la faza unu, prin alternari cu faza doi. Faza patru: tot asa. Faza cinci: unu` dintre noi paraseste spatiul inchis. Cel mai inteligent. Nu el.

Prin analogie cu dilema potolita-nepotolita, cred ca baietii de fapt habar nu au ce vreau si incearca si pe o parte si pe alta (cand li se permite, desigur), alternativ si succesiv, pana cand, de fapt, isi dau seama ca ei nu vor nici o prietena cuminte, nici una salbatica: ei le vor pe amandoua. Daca se poate, in acelasi timp. Si in acelasi pat, de preferinta.

Si asta nu ne da de inteles noua decat ca nu trebuie sa-ti pese cum esti, pentru ca oricum, atata timp cat, biologic vorbind, esti femela (ca femei sunt putine, dar il las pe Camil Petrescu sa argumenteze ), te vei regasi, la un moment T pe axa timpului, intr-un punct X din spatiul infinit pe lista de preferinte a unui baiat. Trebuie doar sa astepti timpul si spatiul :)))))

De fapt, ceea ce ei iubesc la noi (in toate sensurile bune) nu este ceea ce ne diferentiaza, ci singurul lucru pe care, in ciuda diferentelor si discriminarilor, il avem in comun.

Ceea ce noi iubim (sa credem ca exista) la ei este presupusa diferenta (aka zaoan – “el nu e ca ceilalti, el e diferit…”), si nu ceea ce au in comun.

De fapt femeile sunt nefutute la creier, noi nu umblam dupa pula, ci dupa ceea ce ne place sa ni se spuna, pentru ca fara sex putem trai fericite mult timp, insa fara minciuni care duc la sex nu putem supravietui prea mult. De-asta femeile si barbatii sunt specii diferite, care insa pentru a supravietui au nevoie una de cealalta: suntem complementari, ca in bancul ala: “Sexul e pretul pe care femeile il platesc pentru casatorie. Casatoria e pretul pe care barbatii il platesc pentru sex.” sau “Femeile se marita pentru a pune capat aventurilor. Barbatii se casatoresc pentru a mari numarul aventurilor.”, s.a.m.d.

Presupunerea ca atunci cand intalnesti o fata, e ori asa, ori asa, ori alba, ori…rosie, este o insulta groaznica, intrucat se bazeaza pe ideea ca noi suntem atat de reduse incat nu putem fi decat in doua feluri. Ori intre aceste doua extreme se afla o infinitate de posibilitati. De multe ori, aparenta e antonima esentei si reciproc. De multe ori, ceea ce vezi e exact ceea ce n-o sa capeti niciodata. De multe ori, matza blonda zgarie rau. De multe ori te inseli si la prima si la a doua si la a zecea vedere. Pentru ca pornesti din start cu gandirea gresita cum ca noi am fi ca voi, ori la noi sistemul e mult mai complicat – noi avem nevoie de mai mult decat mancare si sex ca sa ne decidem daca suntem ingerasi sau scorpii. Si mai ales, depinde de persoana. De cele mai multe ori, avatarul pe care il inspiri e cel pe care il primesti. Nu ca ea n-ar putea fi si altfel, doar ca nu cu tine. Got it?

De fapt, preferinta pentru ….dubla preferinta, daca pot spune asta, vine din ideea adanc inoculata a masculilor ca nimic nu poate fi perfect (doar pentru ca ei nu pot fi perfecti). Si atunci, clar, nu poate exista relatia perfecta: pentru ca ar trebui sa fie alcatuita dintr-o singura persoana. Si atunci au inventat ei prostia asta ca nu exista dragoste de catifea cu o singura persoana, ci sex pe matase cu cel putin doua, pentru ca ai o infinitate de sanse si e pacat sa te limitezi, pentru ca bla bla bla…

A reduce fetele la doar doua posibilitati e ca si cum ai spune ca la o intrebare exista ca raspunsuri doar Da si Nu. Tot ce conteaza pentru ei sunt referintele: esti cuminte, esti buna de zi, nu esti, nicio problema, peste cateva ore vei fi o prioritate (doar de cateva ori, dar asta e alta taina…).

Acum, probabil va intrebati: daca si daca, prin absurd si din greseala, un baiat ar fi fortat sa aleaga numai si numai una, ce ar alege? Probabil ca, dupa un indelungat travaliu (ceea ce trebuie sa fie cea mai grea decizie pe care o poate lua), o va alege pe cea cuminte. De ce? Pentru ca o poate oricand transforma in “cealalta” (prin cuminte se traduce, uneori, si “naiva” sau chiar “monument de prostie”).

A crede ca un baiat nu gandeste asa inseamna a il supraestima din start. Nu, ei nu pot mai mult.Sunt genetic programati sa judece asa. Si poate ca, fiind fiinte mai simple, o duc mai bine, caci adevaratele probleme in viata apar atunci cand iti pui…prea multe probleme. Cand ai o constiinta curata (a se intelege memorie proasta si a fi sarac cu duhul), orice dileme de natura filozofica, psihologica sau intelectuala sunt la fel de des intalnite ca pinguinii in Craiova.

Stiu ca vrei sa-l schimbi pe prietenul tau. Toate am vrut. E un vis urias, si nu cred ca-l vei putea realiza singura. De fapt, nu cred ca-l vei putea realiza deloc. Deci las-o balta. Stii vorba aia: “Daca ceva nu-ti reuseste din prima, insista iar si iar, si daca tot nu-ti reuseste, renunta si nu mai insista ca proasta.”

E ca in povestea cu parfumurile, si ca teoria actoriei: poti sa faci o polologhie foarte lunga si alambicata, dar pana la urma lucrurile se rezuma la doua variante: ori e autentic, ori e fals. De multe ori nimeni nu poate sa faca diferenta, insa tu vei sti intotdeauna ca parfumul tau a coborat de pe un raft unde mai erau 200 la fel, iar pretul lui e de cel putin 40 de ori mai mic. Insa sticla nu e la fel, cutia nu e la fel, poate are si un nume pocit, iar mirosul ori nu e la fel de intens, ori nu e la fel de “fidel”. Il are toata lumea. Tot orasul miroase a el. [Si exemple ar mai fi.]

Totusi, ca sa fac o analogie conclusiva, o sa apelez la un exemplu putin bizar: ati observat vreodata ca atunci cand vrei sa privesti pe cineva fix in ochi, nu poti, de fapt, sa privesti decat intr-un ochi? Atunci cand ai impresia ca privesti ambii ochi, de fapt, privesti cand unul cand altul, dar de multe ori nu iti dai seama. Cand insa esti foarte aproape de persoana respectiva sau atunci cand chiar te concentrezi , nu poti sa privesti decat un singur ochi.

Asa e si cu fetele, baietilor. Voi aveti impresia ca ne priviti in ambele feluri, dar de fapt, nu puteti privi decat o latura odata. Prin urmare, nu va puteti forma o imagine de ansamblu. Asta poate pentru ca masculii nu au doi ochi, au unul singur. Si se afla mai jos de buric…

Asa cum fiecare fata are doua tzatze, asa are si doua fatete ale personalitatii. Desigur, una e pregnanta si iese in evidenta de fiecare data, si tu, superficial, doar pe aia o sa o vezi. Daca insa vei avea rabdare si vei sti cum, o sa o gasesti si pe a doua. Poate ca tu esti diferit… Pacat ca 100% dintre voi sunteti la fel….

In ceea ce ma priveste, parafrazandu-l pe maestrul Zamfirescu, eu nu pot sa spun daca imi place mai mult sa fiu potolita sau sa fiu scorpiuta. Pentru ca ar insemna sa spun daca imi place sa merg mai mult pe piciorul drept sau pe piciorul stang, ori eu merg pe ambele picioare, in fiecare zi.

P.S. (pour les conaisseurs): “Raceala” mea probabil se datoreaza faptului ca pendulez excesiv intre cele doua aspecte ale fiintei. Mai pe romaneste, sunt instabila psihic intr-un mod compulsiv. Acum ma duc sa-mi fac ceai, sa-mi treaca…