Arhive (a.k.a. "Te iubesc - prima minciuna : totul despre nimic" (V.C.)

Acest articol este din colectia "Sub papuc!", menit sa calce in picioare un misogin.

Motto: “When life says NO, it means it has a better YES for you…”

De curand am patruns, cred, intr-o alta dimensiune. M-am reintalnit cu trecutul meu, intr-o forma bizara. Exact opusa celei pe care o avea acum cativa ani. Ciudat, totul se intorsese in favoarea mea. Asa cum ar fi trebuit sa fie atunci.


Probabil ma simteam prea bine, trebuia sa apara unu` ca tine sa-mi aminteasca ce de cacat e viata uneori...

…doar ca acum nu-mi mai pasa. Si nu din orgoliu sau din dorinta de a demonstra ca „se intoarce ea, mama ei de roata“, ci pentru ca uite, incredibil, ce sa vezi dar acum nu-mi mai pasa mie. (Daca vrei si tu, deja nu mai e interesant.) Unii strang timbre. Tu colectionezi blonde?

Iubirea nu mai e oarba. Nici proasta. Si nu te mai iubesc. Si, te rog insistent, nu ma mai face sa sughit, din spatele ochelarilor mari, cu creier, se pare, pe care mi i-am pus ca sa te vad asa cum esti. Taci dracu` si gaseste-ti pe alta, ca sunt destule! (de preferinta, una mai proasta, care sa si vrea sa te pastreze). Unde e amanta in(din) povestea ta?


Se pare ca , din cand in cand, mai e si “prea tarziu” pentru cate ceva. Daca n-ai vrut cand am vrut eu, acum esti cam degeaba in spatiu..... [ori ca mine, ori cu alta ;) ]

E ca si cum ai incerca sa fumezi aceeasi tigara a doua oara . Eu una prefer sa arunc tigara inainte sa ajung la filtru. (Are un gust oribil spre sfarsit....)


Mi s-a intamplat chestia asta de vreo 3 ori pana acum (sper sa nu se mai intample pe viitor) mie, si de 1001 de ori altora cu mine. Pedeapsa? Probabil…

Dupa cum spunea o “buna prietena” de-a mea pe blogul ei (am mai discutat despre ea, probabil vom mai discuta daca va mai scrie despre mine), barbatii adesea pupa unde au scuipat. Asta nu ar fi o problema, totusi, daca nu s-ar gasi femei suficient de proaste incat sa stearga cu buretele anumite lucruri care chiar nu trebuie uitate….

..si, acum, mult dupa miezul noptii (a aparut deja soarele :) ), eu, Cenusareasa care se simte dovleac, desi e la fel de frumoasa si fara make-up, si dupa o noapte nedormita, cuget la cat am putut gresi. Si, cam da cu virgula. De data asta nu e de vina matematica mea deficitara, cu lipsuri la tabla inmultirii. Chiar nu am gresit nicaieri. Nu mai mult ca el. De-aia, greselile mele se anuleaza, au fost in necunostiinta de cauza, ale lui raman si dor, pentru ca stia ce imi face. Refuz sa cred ca nu stia, ar fi fost prea prost. Iar eu nu ma indragostesc decat de baieti destepti:). Sau poate a fost doar rau cu mine. Dar eu nu ma indragostesc de oameni rai.... Drept pentru care, am concluzionat ca tu nu mai existi, de cand te-ai comportat asa. Am avut, la inceput, un soc, insa acum mi-am revenit, si daca, dintr-o prea nefericita intamplare ne vom mai intalnit vreodata, am sa trec pe langa tine, asa cum ar fi trebuit sa fac de la inceput ( da` deh, omu` din greseli invata). Odihneste-te in pace! (sau in alta ).

Si uite-asa mi-am amintit de o zicala a unei doamne, care mi-a fost profesoara: “Aveti grija fetelor, cascati bine ochii cand va maritati, ca Fat Frumos nu e intotdeauna si destept!”.

[ Apropo, eu nu ma mai duc sa vad Romeo si Julieta. Pentru ca si Romeo, ca si Fat Frumos, e doar un bulangiu fraier. Copil facut la betzie pentru alocatie….

Dupa atatia ani, Julieta modifica finalul. Si nu se mai sinucide. Gaseste pe altu` ;) La fel de fraier, dar cu mai putine complicatii. Minus Rozalina ;) In orice caz, eu nu am pierdut nimic :)

Dupa incheierea episodului cu Romeo, mi-am dat seama ca de fapt eu sunt vrajitoarea, nu zana din poveste, care, dupa ce te-a facut sa-i cazi la picioare, se transforma in cotoroantza si-ti rade in nas. Eh, tauru` din mine si vaca din el… ]



De fiecare data cand mi-am dat seama cat de mult am putut sa gresesc, nu am stat mai mult de cateva saptamani pana sa gasesc altul, cu care sa repet aceeasi greseala. Acum zic (si cred) ca e diferit, pentru ca a trecut ceva vreme, si am o alta perspectiva asupra relatiilor cu sexul opus.

Citez din clasici: „M-am vindecat, pentru ca trebuie sa supravietuiesc“. Si am incheiat-o cu tine, definitiv si iremediabil. Pentru ca am tras linie si incep capitol nou. (Spre deosebire de celalalte dati cand am zis asta, acum stiu ca intr-adevar vorbesc serios pentru ca am inceput deja ceva nou). Razbunarea nu`mi aduce satisfacti insa indiferenta mea ti`o daruiesc cu multa dragoste. Si nu, nu pot sa ma gandesc la viitor pana nu inchei toate socotelile cu trecutul. Tie aleg sa-ti trantesc usa in nas. Faca-se voia mea!



In final, declar pe propria raspundere ca de mai bine de un an sunt vaduva. Nu, nu mi-a murit iubitul, mi-a murit iubirea pentru el. Si l-am ingropat. Cu amintiri cu tot. (Vorba lu` Camil Petrescu, iti las tie tot trecutul. Nu-mi place sa privesc in urma. Mai ales cand nu am ce vedea.)



[Mai in gluma, mai in serios, la un moment dat chiar am vrut, cu coleputza, sa-i facem pomana si sa-l bocim. Da` dupaia mi-am dat seama ca …. ii e mai bine acolo :-J . Dumnezeu sa-l ierte! (ca are de ce). Eu nu stiu daca am sa pot :P ]


Epilog: Nu, nu am prieten. Dar stiu cel putin un tip care s-ar ataca destul de tare daca ar auzi asta :))) Partea proasta e ca nu stiu de ce.


…partea buna e ca nici nu-mi pasa.