M.J. May he rest in pace!

As putea sa incep cu o fraza pompoasa, cu o intorsatura de condei emotionanta, sa va pice mucii pe tastatura, as putea sa incep cu cuvintele “geniu”, “divin”, “neegalat”. Dar n-o s-o fac.



Nici nu as fi vrut sa abordez acest subiect, intrucat Michael Jackson nu m-a preocupat defel. Poate ca sunt o inculta care nu apreciaza, poate ca sunt mai ciudata, in fine, sunt multi de poate, ideea este ca am simtit nevoia, acum, sa spun ca uite, nu a fost asa faimos, uite, sunt si oameni care nu au casa plina de discuri si obiecte M.J., si sunt si oameni care nu l-au vazut ca pe un semizeu.


Nu stiu de ce dar am impresia ca moartea lui a facut mai multa valva decat viata lui. In ultimii ani, cel putin, nu cred ca s-a facut atata propaganda cata s-a facut brusc, pe toate posturile lumii, cand a murit. Si acum, e mai difuzat ca niciodata. (ca uite, a ajuns sa ma deranjeze si pe mine, care nu am avut niciodata nicio pasiune pentru nimic legat de el).


Stiti ce, Music Chanel, MTV, UTV, Kiss Tv, mie nu-mi pasa de MJ. Imi pare rau ca a murit, asa cum mi-ar parea rau de orice om. Da` nu e cazu’ sa dam acum in sentimentalisme si sa incercam sa compensam lipsa de atentie pe care i-am “acordat-o” cat timp era in viata. Sa nu fim ipocriti in al 13-lea ceas (ala cu ghinion), vreti?

Pana nu a murit, nici nu am avut vreo parere despre el. Da` acum ca sunt bombardata si, vreau nu vreau, tot citesc de el (deschid tv, MJ. Schimb canalul, MJ. Muzica, stiri, totul despre el. Inchid tv, deschid calculatorul. Pe mail sunt bombardata cu aceleasi stiri pe care refuzam sa le aud la tv. Pe mess, statusuri si poze cu el.), simt nevoia sa-mi exprim o parere. Sa ma ierte Dumnezeu, dar a fost doar un om! Unul care, ce-i drept, lucru foarte rar intalnit la artistii zilelor noastre, putea sa cante si sa danseze in acelasi timp. Frumos, original,dar hai sa nu sarim gardu` ca dam in prostie… Repet, cred ca moartea lui neasteptata provoaca valul asta de reactii euforice pe care viata lui nu le-a provocat in asa mare masura.



Eu cand ma gandesc la M.J., imi apare in minte, inevitabil, singurul lucru pe care, vrand-nevrand, a trebuit sa-l aflu, desi nici muzica lui nu am ascultat-o, nici viata lui nu m-a interesat. Ca a fost acuzat de pedofilie. Acum ceva vreme.


…ceea ce, in mintea mea, echivaleaza cu ideea ca a fost un om bolnav. Care a facut rau. Mult rau.


Stiu ca o sa ziceti ca s-a dovedit ca nu era asa, si era pe dincolo. De fapt, nu s-a dovedit nimic. Decat ca din cauza copilariei chinuite s-a decis sa chinuiasca si el la randul lui copilaria altora. Indiferent cat de departe a ajuns….


Viata lui suna a drama unui om care nu si-a trait copilaria, si s-a jucat de-a copilul la o varsta la care asta nu se mai poate face fara consecinte. Sunt convinsa ca a fost trist, ca a suferit, totusi, nu-mi iese din cap faptul ca e pedofil. A, si faza cu copilu` tinut peste balcon /:).



Stiu ca majoritatea o sa sariti la gatu` meu ca ma iau de idolul vostru, da` pana la urma fiecare are si dreptu` si stangu` la o parere, si prea ma saturasem de toate chestiile lacrimogene si din presa si de la tv, si de pe internet. Nu mai poti sa deschizi o revista, ca tot de MJ citesti. Mai lasa-ma, nene, totusi!

Se pare ca odata ce a murit trebuiau spuse si comentate atatea lucruri despre el, chestie care, evident, era inutila cat timp a trait, nu?

Am urmarit si eu, vizibil induiosata, ceremonia de la Staples Center, care a scos din recesiune regiunea. Am urmarit si eu, socata, reactiile familiei (mai ales ale tatalui lui). Am aflat si eu, ulterior, ce fel de si cate operatii estetice si-a facut, si ca isi obliga copiii sa mearga cu masti pe fata.

Si totusi, abia cand am auzit ca s-au si sinucis oamenii la auzul vestii ca idolul lor a decedat, chiar m-au apucat nervii.

Mai oameni buni, viata e cel mai frumos lucru. As putea sa scriu pagini intregi si sa nu acopar nici macar esentialul acestei teme, si totusi n-o s-o fac, pentru ca daca sunt pe lume idioti care renunta la viata pentru ca dintr-un nefericit accident s-a intamplat sa moara “idolul”, atunci scriu degeaba si mai fac si febra musculara la degete. „Idol“. Ce ma enerveaza sintagma asta. Cum sa “idolatrizezi” pe cineva care e om, ca si tine? Inteleg sa fii indragostit de muzica cuiva, dar de aici si pana la a te sinucide cand omul ala a murit, ca sa te duci dupa el, e totusi putina nebunie la mijloc, nu credeti?

Nu comentez deloc evolutia lui Michael ca artist, inteleg ca a avut o cariera impresionanta, (desi am simtit totusi nevoia sa va demonstrez ca uite, nu era asa celebru, ca sunt si oameni care nu ascultasera nicio melodie de-a lui – si nu sunt singura), insa Michael, omul, a avut defecte ca noi toti, ba chiar mai mari si mai grave.


O alta tampenie, ca asta chiar e tampenie, e petitia pentru asa-numita “Michael’s way”. Bah ma lasi? Cati artisti valorosi am avut noi, care au murit de multe ori in saracie lucie din cauza nesansei de a se fi nascut in Romania, land of (no) choice, cati oameni minunati au plecat de aici si au facut cariera elsewhere, pentru ca aici nu era loc de ei, ca toata lumea asculta chestii de import, cati copii talentati se pierd pentru ca nu avem resursele si infrastructura necesara sa sustinem tinerele talente, si cati dintre acestia au primit vreun omagiu? Si lu` Michael, care a venit si el odata sau de doua ori pe-aici, trebe sa-i facem alee? Hai mah oameni buni ca n-am baut gazu` la aceeasi masa ;) Artistii din Romania nu au nicio sansa nici macar sa concerteze in tara lui MJ, si poate, credeti sau nu, avem si noi oameni la fel de talentati. Nu cred ca pupincurismul va pune vreodata Romania pe harta. Romania ca tara nu are legatura cu brandul Michael Jackson. Nu va amagiti.

Apropo. Daca nu va convine ce scriu eu pe aici, exista oricand optiunea X-ului din dreapta sus, care va va scuti de multe alte pareri pertinente, ca asta e domeniul meu personal, si nu am de gand sa ma abtin.



[In paranteza fie spus, incredibil sau nu, singura melodie a lui MJ pe care am ascultat-o este asta. Si nu pentru ca as fi fost vreodata curioasa sa vad cum canta omul asta (nici pana acum nu am vazut vreuna dintre faimoasele sale coregrafii, believe it or not), ci pentru ca am auzit-o intr-un film (Maid in Manhattan), si am cautat versurile, care s-a dovedit ca apartineau lui MJ. Frumoasa melodie… Nu vreau sa mai ascult vreuna, ca poate imi schimb parerea. E mai bine sa raman cu o impresie placuta macar asupra muzicii....]


Hai sa-l lasam in pace,macar acum, shall we? A fost doar un om, si daca inteleg ca muzica si dansurile lui au cucerit o lume intreaga, nu inteleg de unde atata pasiune, post-mortem, pentru viata lui personala, domeniu cu adevarat creepy. Ascultati-va melodiile, uitati-va la videoclipuri, si lasati-va de scris si de comentat si de lansat ipoteze. Ca oricum, acum nu mai conteaza.



Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!