luni, 13 iulie 2009

The devil wears... Prada ;;)





Telefonul meu stie toate persoanele cu care am vorbit, vorbesc si voi vorbi. A vazut toate locurile in care am fost, si le-a „retinut“ pe cele care mi-au placut cel mai mult. Mi-a citit toate mesajele, unele plictisitoare, informative, de la Orange, altele, interesante, altele comice rau. Mi-a indurat toate crizele de nervi, cu stoicism, si ecran rezistent. A fost martorul tuturor intamplarilor penibile, a tuturor ezitarilor, dar si a rasului ironic.


Telefonul meu a fost cu mine in toate calatoriile, si a pus capat distantelor, mari sau mici. A fost o punte de legatura intre mine si prieteni sau dusmani. Mi-a fost si ceas, si busola, si calculator. M-a trezit dimineata, si m-a adormit seara. Imi canta, zi de zi, pe strada, facandu-ma sa asociez cladirilor melodii :).


Telefonul meu e arhiva tuturor relatiilor, tuturor tentativelor de relatie, tuturor incercarilor esuate si tuturor scaparilor de moment.

Telefonul meu e cel care mi-a soptit la bac. Cel care a stat cuminte, ascuns, intr-un loc in care prea putine persoane au ajuns :))))) , si mi-a spus totul despre “Weltreise” (la germana). Cel care citeste documente word si pdf :). Cel care mi-ar fi spus mai multe, daca ar fi avut de unde. Cel care nu m-a abandonat si nu s-a multumit sa –mi ureze „succes“. Cel care mi s-a alaturat ca sa fie sigur ca o sa am succes.

Cel care isi schimba tonul de apel dupa starea mea de spirit. Cel care se asorteaza la orice as purta. Cel care e roz si fara sa fie roz. Monden, fara sa isi dea seama. Trendy, fara sa stie. Oglinda, cand e in repaus. Mp3, in restul timpului. Calculator, ocazional.


Intre “cei 4 pereti” ai acestui telefon s-au dezbatut toate secretele intunecate ale mintii mele bolnave, si unele acolo au ramas. Cate i-au auzit castile, numai eu si el stim (ma rog, si cate o terta persoana, dar numai eu si el stim tot :)) ).

Telefonul meu e un alter-ego. Egalul meu in lumea tehnologiei. Cel mai bun prieten al meu.

Telefonul meu suna cand nu ar trebui, si cand ar trebui, nu suna.

Telefonul meu e o parte din viata mea. O arhiva de amintiri, si un prieten nedespartit la orice ora din zi si din noapte.

Telefonul e o parte din viata mea sociala, si e „locul“ unde ma poate gasi oricine, oricand.

Telefonul meu nu e Nokia, si totusi, stie totul despre mine :).


P.S. :Nu te obosi sa negi, stiu ca daca l-ai gasi, te-ai uita in el :)))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu