Bacalaureatu` se intoarce a.k.a. Studiu de caz - Bacalaureat (reloaded)

Am promis ca ma intorc cu istorisirile ultimelor 3 zile de bac. Memorabile, de altfel. O sa povestesc cronologic.


Marti, 30 Iunie. Proba scrisa la “limba si literatura” geografie. “Blondata” (a se intelege blindata) cu o carticica, un telefon tot intre picioare si mult optimism, pasesc in sala. Uite variantele, nu sunt variantele, hai ca alea sunt, de fapt, nu, nu sunt alea, sunt altele mult mai grele. Nu conteaza, pentru ca stii ce? Nume de cod: nu-l spun, oricum, persoana importanta :))). Cu mine in sala. Pile, fitzuici, amenintari in van. Stim ca nu vorbesti serios cand spui ca ne dai afara. Stim, pentru ca uite, el, pe randu` din mijloc, e cu cartea pe banca si te faci ca nu il vezi. Democratia….


Ca sa rezum ziua, am copiat tot. Ca sa mai intru in detalii, nu sunt sigura ca totu` era corect.Pentru ca sunt proasta, inca nu pot sa-mi dau cu parerea asupra corectitudinii itemilor transcrisi de mine pe foaia de examen. Nu sunt sigura ca stiu ce e ala PiB, dar sunt sigura ca habar nu am care e formula ca sa calculezi asemenea catastrofa cu 11 cifre (cred:-/ ). Asteptam notele, what else? ;))

Miercuri, 1 iulie. Proba la germana. Sutienele erau organizate asa: in dreapta, sinonime, in stanga, antonime, care se intalneau, in mijloc, cu saculetu` de bijuterii care continea cele mai pretioase “bijuterii” ever: subiectul 2 :)))). Subiectul 3 – langa Suzi, pe telefon ;;).

Iarasi jocu` cu “ia variantele, nu-s variantele, hai sa asteptam pana ni se lungesc urechile suficient de mult incat sa auzim ce se susoteste si in sala de alaturi” (nu ca ti-ar trebui un auz deosebit pentru asa ceva :P)


Deoarece am vazut cam multe telenovele la viata mea (macar am invatat spaniola, da` nu dadeam io proba la spaniola, ci aia de langa mine :-?? ), dupa ce am copiat primele 2 subiecte integral de pe fitzuici, m-am gandit sa-mi fortez norocu` pe principiu` “viata e roz si roz este lumea toata” si “marmota invelea ciocolata in staniol”, si am dezvelit podoaba dintre picioarele mele: telefonul meu, care continea toate cele 100 de compuneri ;;). Mi-am ridicat cele 2 bluze, stateam cracanata, si stateam cu o mana pe telefon (adik in pantaloni), si cu cealalta pe foaie. Mi-a mers bine, pana pe la jumatatea compunerii, cand, dupa vreo 2 priviri urate si atentionari cu degetu` de la distanta, Bau-bau (adik mumia care ne supraveghea) a venit langa mine si mi-a zis acestea (pe care le reproduc cu ghilimelele de rigoare si cu liniuta de la capat):

“- Sa stii ca daca te mai vad o data, te dau afara!“

Brusc, mi-a venit inspiratia. Imaginatia mi-a inflorit, a facut pui, si m-am umplut de idei (ca o idioata ce sunt), terminand compunerea altfel decat era pe telefon. Mai originala, zic eu.


Eh, ar mai fi multe de spus, dar ma grabesc sa ajung la perla povestirii mele de azi. Ce v-am promis de mult. ;;) :

2 iulie 2009, proba de sport. Daca pana in acel moment nu avusesem niciun fel de tresarire de constiinta, nicio emotie, niciun stress, dar absolut nimic, eh in dimineata cu proba de sport eram absolut isterica. Mai rau decat sunt eu de obicei. Chiar mi-era frica. Si nu de nota, nici de faptul ca ma fac de ras in fata tuturor din scoala (mai ales in fatza „fanilor“ /:) ), cat de faptul ca puteam sa ma fac gramada. Bucati. Oscioare. Dar, sa incepem cu inceputu`.


Dimineata pe racoare, pe principiul “sa facem ceva neconventional” sau “nimic nu e ceea ce pare” sau “baga-ti-ai furtunu` in ea de treaba”, portaru` nostru (om de o inteligenta mai sclipitoare decat sclipiciu`), constiinta luminata, s-a gandit ca, daca tot a plouat, macar sa mai dea si el cu furtunu` pe pista pe care urma sa alergam noi. Sa nu care cumva sa nu fie suficient de ud. Sau, sa nu se mai vada picaturile de ploaie. Sa uniformizeze culoarea. Inteligenta miscare. Baiatu` asta are potential... Intr-o zi ar putea ajunge atat de idiot, incat ar putea fi chiar si director :-??. Dragule, candva, cand vei fi impaiat, o sa ai, in sfarsit, ceva intre urechi…


Multumita acestui “mare om, mare caracter”, prima proba, alergare de viteza pe 50m s-a transformat in patinaj cu sau fara viteza pe aproximativ 50 de m, pe principiu “fiv-ar viteza a dracu` sa va fie…” (se stie cine, cand, unde s-a zis asta :P. Inca nu s-a aflat de ce :P). Ni s-a spus ca e important sa ajungem in “partea cealalta”. Asta insemna sa nu cadem.

Mi s-a facut pielea de gaina cand i-am vazut pe cei care au cazut inaintea mea. Colegii erau linistiti : “Lasa ca Ruxi nu se grabeste, alearga incet, nu cade.”. Unii. Altii erau convinsi ca o sa ma intind pe jos.

Nu pot sa-mi explic acest fenomen, insa fix inainte sa alerg eu, s-a intamplat ceva ce nu s-a intamplat nici macar o singura data in ultimii 4 ani: era toata lumea acolo. Toti prietenii, toti dusmanii. Toti erau pe frecventa. 100000111 de ochi pe mine. Iar inamicu` public nr 1 avea locuri la loja. Cu “familia”(probabil credea ca daca il vad, o sa alerg muult mai repede.). Imi trece prin fata ochilor toata viata, ca un slide in power point, iar la sfarsit se focalizeaza pe imaginea profului de sport razand cand i-am zis ca nu dau cu bila, urmate de vorbele-profetie: “vezi sa-ti iei casca, sa nu te impiedici cand alegi”. Si eu eram convinsa ca ma intind pe jos. Va dati seama ca starea mea de spirit nu era prea buna….


Drept pentru care am alergat, citez “parca erai Paris Hillton pe tocuri, in mall”. Ziceai ca inot, nicidecum sa incerc sa alerg. Asa dadeam din maini. Si din picioare. Curios lucru, caci sa inot habar nu am (dar la cat de uda era curtea scolii multumita portarului care probabil a executat si dansu` ploii inainte, probabil de-aia m-am simtit amenintata de apa si am incercat sa si inot). Eh, daca Ciucu a alergat “ca Seatu`” , eu…eh bine, se vede ca n-am masina :)))). Vreti sa stiti daca m-am intins pe jos? Ei bine, n-o sa va vina sa credeti, dar nu numai ca nu m-am intins pe jos, dar am si depasit-o pe cea care a alergat langa mine.

Boon. Next, gimnastica. Febletea mea. Noroc ca am intrat in sala odata cu Daria, guru` al datului peste cap (^:)^ tie!), si cu pretena` mea de-o viata, Dorotheea. Si cu Mihaela :). A, si cu Sabee. Vedeti, nu eram singura :D. Ajunge sa va spun doar ca, primind putin ajutor, am facut si podu` din picioare ;;) Am fost cel putin magica, desi m-am mai rostogolit un pic si pe langa saltele :)))))


Am urmarit aproape toate evolutiile la capra. Magici erau. Parca zburau…


Next, abdomenele. Laba trista /:). Profii se faceau ca porneau cronometru, si noi ne numaram abdomenele. La sfarsit ne duceam la alt prof, nu la cel care ne asistase, sa ii spunem cate am facut. Eu, pe bune acum, am facut 26 :P. (23 trebuia).


Ultima proba a fost baschetu`. Mie mi-e frica de mingi. Si in stare flasca, dar mai ales cand le vad zburand spre mine. Ma cuprinde o dorinta incomensurabila de a fugi in partea opusa cu mainile in dreptu` capului. Asa ar fi trebuit sa dau eu proba de viteza.....


Deoarece ma cam plictisisem, nu-mi venea sa cred cand am auzit-o pe cea dinaintea mea, care terminase, spunandu-i unei colege “Nu-mi vine sa cred, terminai cu bacu`!”. Si ma striga. Eu intonez repede, in gand, “Desteapta-te, Ruxandra!” si pun mingea jos. Incerc sa-mi amintesc, cat fac cei 3 pasi, ce mi-a zis profu` meu de sport cand m-a vazut facand acelasi lucru (“nu esti balerina, aici nu e lacu` lebedelor, e pozitie defensiva…” si “ideea este sa prinzi mingea, nu sa fugi de ea.”). Noroc ca cea care dadea pasele e prietena cu mine, si nu a aruncat mingea cu prea multa ura. Nu mi-a venit sa cred ca am prins-o. Am facut si dribling (amintindu-mi de sfatu` Dariei: “mana ta trebuie sa ia forma mingii, ca mingea nu o sa ia forma mainii tale!”), dar, dupa ce am dat undeva pe langa panou, daca imi amintesc bine, mingea era cat pe ce sa-mi cada in cap (nu garantez ca nu mi s-a parut, eram prea stressata. Poate colegii care vor citi articolu` o sa-mi confirme sau o sa-mi infirme aceasta informatie care momentan se afla in stadiul de parere personala). Acum deja prinsesem curaj. Eram sigura pe mine. Terminasem. M-am dus foarte aproape de cea care urma, ca sa-i dau mingea, dupa care, cand am ajuns suficient de aproape, mi-am amintit ca trebuie sa i-o pasez, si am impins-o pe jos ;;).


Eh, copii, cam asta a fost bacu`. Cum a fost tot liceul: o formalitate pentru ca noi sa luam note cat mai mari (daca se poate toti 10, de ce nu?), si sa ne si distram in acelasi timp (unul pe seama celuilalt in majoritatea situatiilor).

Am luat 10 la sport. La scris, inca mai astept doua rezultate. Cand le aflu le public aici pe toate, asa, ca sa-mi vina sa cred :P. Mai ales la geografie ;;) (cu multumirile de rigoare persoanelor care m-au ajutat : sa va dea Dumnezeu multa ciocolata!)


Imi permit acum, ca lup moralist ce ma aflu, sa dau un sfat generatiei care va da bacu` in 2010 (mi-au zis si mie altii, da` n-am vrut sa cred :P): nu va faceti griji pentru bac, ca bacu` nu-si face griji pentru voi! Ceea ce ar trebui sa bagati in cap in acesti 4 ani incape si in chiloti si sutien, si e mai practic asa :D. Fituici sa fie!


Mda, stiu ca n-ai mai vazut asa ceva. Nici n-aveai unde. Nu mai exista. Sunt unica...

[ Concluzii? Desi toti suntem egali, unii "e mai egali ca altii". Ca asa e viata :P

A, si aparentele sunt inselatoare :))) - stiu eu de ce spun asta, dar voua nu va spun ;)) ]