Traim in Romania...

Aseara, dupa ce am urmarit faimoasa emisiune a lu` Mircea Badea (nu imi place continutul, imi place stilul :D), s-au intamplat cateva lucruri in spiritul “Traim in Romania”.

Mai intai, a picat netul. Ireversibil. Nu a mai vrut sa-si revina indiferent cat am umblat eu la firele alea. Nu a vrut si punct. I-am respectat decizia ;)

Dar mie nu-mi era somn. Stateam in pat si citeam, cu tv-u aprins (mi-e urat daca nu e ceva in fundal, fara zgomot, dar cu lumina :P). La un moment dat s-a luat lumina pe strada…


Uitandu-ma pe geam, parca eram in Epoca de Piatra. S-a dus soarele la culcus, s-au culcat si oamenii, ca afara nu ai ce vedea, e totul negru. Sinistru.


A inceput sa mi se faca frica :))). Ma gandeam ca e posibil ca in curand sa nu mai am curent nici in apartament, nu mi-era somn si mami dormea.


Ma duc in bucatarie, sa caut ceva de mancare. Tip. Tare.


De ce, va veti intreba? Pentru ca atunci cand am aprins lumina, prin sita aia care e data intr-o parte, datorita intunericului morbid de afara, a penetrat in bucataria noastra un monstru sub forma de goanga. N-am mai vazut o goanga asa de mare niciodata :-SS [probabil e de la vecinii aia care niciodata nu consuma niciun metru cub de apa /:) ].


Goanga a fost ucisa, iar cadavrul ei a fost profanat, si aruncat la gunoi. Nu de catre mine. Tipatul meu a alertat restul familiei care a comis asasinatul.


Asa. Ma intorc in camera, tot nu mi-era somn (mai ales ca mi-era si frica :P), si hotarasc sa suspend sesiunea de lectura, pentru ca ma speriam si mai rau :)))) , si sa stau in pat, la tv.


Eroare de calcul! Judecata din bucatarie nu se potriveste cu cea din dormitor! [ cat de filozofic suna :)))) ]. Intre timp, se luase si semnalul la cablu. Eram, la propriu, in Evul Mediu cel putin….


Deja devenisem paranoica. Am luat cu mine ambele telefoane si o lanterna si m-am dus in baie sa ma spal pe dinti. Ziceam ca daca, Doamne Fereste!, vine inevitabilul (pana de curent), sa fiu pregatita sa incerc sa adorm :>. Apa abia mai curgea. M-am spalat pe dinti foaarte rapid, ca sa nu se razgandeasca si aia.


Acum, ca sa nu va las in suspans, nu ca v-ar interesa, pana de curent s-a lasat asteptata. De fapt, n-a venit. Mi-a tras tzeapa, romaneste.


Problema era ca eu in intuneric total (fara lumina de pe strada, fara tv, fara fara fara, etc) nu eram capabila sa inchid ochii. Mai ales dupa lecturile mele asidue (nu va spun pe ce tema ca radeti de mine).


In paranteza fie spus, sunt una dintre acele persoane care cred nestramutat in existenta lui Bau Bau, desi nu a fost dovedit stiintific. Eu stiu ca exista. (desi ai mei incearca sa ma convinga ca nu e asa de cand eram mica. Poate daca ma speriau cu el nu credeam ca exista. E, v-am zis eu ca n-am fost niciodata ca ceilalti…..)



Asa, lasandu-l pe Bau Bau my friend in pace, sa va spun ce solutie am gasit? ;;)


Am intors monitorul astfel incat sa vad din pat, am programat calculatorul sa se inchida [Dumnezeu sa-i dea multa Ciocolata Kinder celui care a creat programu ala ^:)^ ], si am pus un dvd cu Familia Bundy ;;)


Dupa primele 2 episoade mi-am dat seama ca daca nu opresc sonorul, n-o sa adorm niciodata. Si am inchis boxele, m-am intors cu spatele, si am putut adormi (de undeva, venea o raza luminoasa timida). A, si mi-am pus, evident, chestia aia pe ochi fara de care nu pot sa dorm (altfel e prea lumina :”> ).



Concluzia? Traim in Romania. Si asta ne ucide.