Chemistry (or just me? )

Motto: “Who needs psychology, when there’s biology?”


Mai nou, se petrece alt fenomen deosebit cu mine. Deoarece noi oamenii suntem porci si am futut clima, prin urmare nu mai e vara cu canicula ci vara cu ploaie, furtuni, tunete, fulgere, scandal, nebunie, etc., de cate ori fulgera afara, eu ma curentez daca ating intrerupatoru`, robinetu`, si alte cele (toate metalice). La inceput am crezut ca intrerupatoru` a luat-o razna, si am alertat directiunea sa-l schimbe. Totusi, numai la mine au aceste reactii intrerupatoarele si obiectele metalice, si numai cand fulgera afara /:). Nu am ce sa fac, decat sa ma resemnez, mioritic.


Se pare, asadar, ca “electricitatea” asta a mea a devenit de-a dreptul fizica, si simte nevoia sa imi trimita cate un “impuls” de cate ori ploua.


Asa-zisa “chimie” se pare ca imi iese pe ochi pentru ca nu vreau sa o impart. De-aia ma curentez. Pentru ca refuz sa “curentez” pe altii. Sunt asa plina de molecule care se bat cap in cap, sub forma de pitici pe creier, incat imi mai trimit cate un soc, din cand in cand, ca sa nu uit ca sunt “speciala” . Pe langa abilitatile de a blestema, prevesti, gura mea rea (din cauza ca am pupat prea multi broscoi :-?? ), visele ciudate, acum sunt si fata-paratraznet /:). Foaaaarte interesant….. Ma gandeam sa renunt la blog si sa scriu o carte despre mine…. [cine ar citi asa ceva :))))))) ]


De fapt, de cateva zile incerc sa ma conving ca sunt o fata normala.

Mananc ca o nebuna si am o obsesie incontrolabila pentru ciocolata, totusi sunt inuman de slaba : corpul meu e pe alta frecventa, refuza sa asimileze tonele de dulciuri pe care i le bag pe gat (nu de foame, de pofta si de plictiseala). Blestem oamenii, uneori fara sa vreau (sau fara sa imi dau seama). Ma cert cu toata lumea. Iubesc pe toata lumea, in anumite momente, ii urasc pe toti, in alte momente. Dorm toata ziua si stau si belesc ochii in monitor si tv toata noaptea. Visez noaptea noi sortimente de ciocolata Kinder :”>. Am o obsesie ciudata pentru citate din toate cartile pe care le citesc. Imi place sa citesc la fel de mult cum imi place sa dansez sau sa ma uit la filme. Ascult si manele, si muzica clasica, si rock, si dance si orice altceva. Eu pot sa ascult o manea dupa o melodie rock, sau dupa una de muzica clasica. Eu pot sa ma uit la telenovele o zi intreaga, atenta si agera, si dupaia sa vad un film psihologic sau unul de Oscar. Eu pot sa lacrimez citind ceva stupid de emotional, si, 5 minute dupaia, sa imi dea lacrimile de ras (instabila psihic, oare?). Eu pot sa fac o pasiune pentru orice, si stiu sigur ca ma voi satura la un moment dat de orice (oare si de blogul asta?). Pot sa ma zgaiesc ore intregi, noaptea, cand ar trebui sa dorm, la statusuri si avatare. Pot sa incep orice “tratament naturist” pentru “mica mea problema” (psihica, de altfel, ca de curand chiar m-am convins ca nu e o problema) cu entuziasm si incredere. Pot sa o iau de la capat, de multe ori, in chestii in care am esuat, cu acelasi elan de la inceput. Pot sa insist prosteste acolo unde nu e loc de mai bine, ca sa-i fac eu loc. Pot sa am o perspectiva atat de tampita asupra unui lucru, incat sa nu mai para nasol ,ci, cel mult, ciudat. Pot sa sui pe un piedestal o persoana si, brusc, sa-l dau jos de acolo.


Eu nu pot sa am sentimente “caldute”, moderate. Cand iubesc, ador. Cand urasc, detest. Nu pot sa urasc pe cineva mai mult de, sa zicem, o zi, fara sa incerc sa-i gasesc scuze (fraiera de mine!). Nu pot sa tradez pe cineva, sa vorbesc pe la spate, sa fac rau constient (chiar daca nu suport persoana si i-as infige ceva in nas, sistematic). Nu pot sa nu ma gandesc la toate lucrurile pe care vreau si trebuie sa le fac. Nu pot sa nu ma gandesc la El, noapte si zi…



Pot sa imi inving frica, pentru ca am curaj sa merg pana la capat. Nu-mi place sa renunt, ma bazaie lucrurile pe care nu le-am terminat. Exista cativa “nu vreau” in viata mea, printre care “nu vreau sa renunt la fumat”.


Pot sa fac schimbari radicale de look sau atitudine, peste noapte, asta nu fiindca nu as avea personalitate, ci fiindca sunt foarte deschisa la schimbari si daca imi vine o idee o si aplic. Pot sa ma imbrac in chestii ciudate, care altora li se par penibile, pentru ca stiu ca daca te simti frumoasa, esti frumoasa :). Pot sa ma cert cu toti si sa simt ca tot eu am dreptate. Pot sa-i dezamagesc pe toti si totusi sa fiu mandra de mine. Pot sa-i aud pe altii vorbind mizerabil la adresa mea si totusi sa nu-mi pierd increderea in mine.



Pentru ca stiu cine sunt. Descopar, zi de zi, chestii noi (cum ar fi paratraznetul care zace in mine cand e furtuna afara, sau visele de ciocolata ). Dar eu raman oarecum aceeasi.


Asta sunt eu, schimbatoare ca vantul. Ar trebui sa-mi placa?


[Da, bineinteles!]