Stiti cum e cu Fat Frumos? E ca atunci cand ai un outfit deja, si trebuie sa il accesorizezi (in primul rand, cu pantofi). Inainte de a pleca la cumparaturi, iti inchipui in detaliu cum ai vrea sa arate “perechea ideala”. Niciodata nu gasesti exact ce voiai, dar cumperi ce se apropie cel mai mult de ce iti imaginasei. Sau renunti sa porti outfitul respectiv…
Eu, de cativa ani visez la perechea perfecta de sandale. Rosii, cu toc, cu barete care urca pe picior. Degeaba o sa imi spuneti ca e orasul plin de asa ceva :). Eu stiu ca am cautat si am probat tot ce e in magazine, desi dintr-o singura privire puteam sa spun: perechea mea de pantofi de vis inca nu a fost conceputa :). De niciun designer, de nimeni, de nicaieri.
..motiv pentru care am casa plina de cutii cu sandale care sunt aproape ca alea din vis. Adica, nu sunt ca alea.
Dar le port din cand in cand, incercand sa gasesc numai asemanarile. Degeaba. M-am nascut perfectionista. Totul sau nimic.
Singurul motiv pentru care am tot cumparat pantofi de cand mi-am dat seama ca my dream pair nu s-a inventat e ca nu pot sa umblu desculta. Si am gasit destule modele frumoase, care completeaza diverse rochii sau pantaloni.
Si totusi, perechea ideala de sandale asteapta, undeva, intr-un colt al imaginatiei unei alte persoane, dintr-un alt colt de lume, sa ia nastere. In piele si flecuri.
…pentru ca eu, cinica si sarcastica cum sunt, cred in suflete pereche. Sufletul meu pereche e cel care va concepe sandalele pe care visez, de ani de zile, sa le port. Si inca nu s-au inventat.
P.S. : Ma intreb adesea, daca oamenii ajung in Rai dupa ce mor, unde ajung pantofii pe care noi nu ii mai purtam?
Fiindca inca nu am gasit un raspuns, mi-e mila sa arunc perechile vechi… De-aia am casa plina de cutii (mania mea – nu suport sa tin pantofii aruncati aiurea). Amintiri…. Cand ma uit la unii si imi dau seama ca, atunci cand i-am probat prima oara, erau cei mai frumosi, imi dau seama cat am crescut…. Trist.
[ Sandalele din poza sunt cele care se apropie cel mai mult de “ideal”. Asta ca sa va faceti o idee :) ]
Eu, de cativa ani visez la perechea perfecta de sandale. Rosii, cu toc, cu barete care urca pe picior. Degeaba o sa imi spuneti ca e orasul plin de asa ceva :). Eu stiu ca am cautat si am probat tot ce e in magazine, desi dintr-o singura privire puteam sa spun: perechea mea de pantofi de vis inca nu a fost conceputa :). De niciun designer, de nimeni, de nicaieri.
..motiv pentru care am casa plina de cutii cu sandale care sunt aproape ca alea din vis. Adica, nu sunt ca alea.
Dar le port din cand in cand, incercand sa gasesc numai asemanarile. Degeaba. M-am nascut perfectionista. Totul sau nimic.
Singurul motiv pentru care am tot cumparat pantofi de cand mi-am dat seama ca my dream pair nu s-a inventat e ca nu pot sa umblu desculta. Si am gasit destule modele frumoase, care completeaza diverse rochii sau pantaloni.
Si totusi, perechea ideala de sandale asteapta, undeva, intr-un colt al imaginatiei unei alte persoane, dintr-un alt colt de lume, sa ia nastere. In piele si flecuri.
…pentru ca eu, cinica si sarcastica cum sunt, cred in suflete pereche. Sufletul meu pereche e cel care va concepe sandalele pe care visez, de ani de zile, sa le port. Si inca nu s-au inventat.
P.S. : Ma intreb adesea, daca oamenii ajung in Rai dupa ce mor, unde ajung pantofii pe care noi nu ii mai purtam?
Fiindca inca nu am gasit un raspuns, mi-e mila sa arunc perechile vechi… De-aia am casa plina de cutii (mania mea – nu suport sa tin pantofii aruncati aiurea). Amintiri…. Cand ma uit la unii si imi dau seama ca, atunci cand i-am probat prima oara, erau cei mai frumosi, imi dau seama cat am crescut…. Trist.
[ Sandalele din poza sunt cele care se apropie cel mai mult de “ideal”. Asta ca sa va faceti o idee :) ]
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu