tziki piki aka pitzi.org (scrisoare deschisa catre o pitzipoanca)

Citind din nou un blog de care mi-e “foarte drag” (nu de blog in sine cat de persoana care il scrie), m-am hotarat sa scriu un articol despre pitipoance.

Nu sunt cele care poarta colanti negri si pantaloni scurti de blugi, combinati cu o bluza alba, OBLIGATORIU avand ceva metalic auriu sau argintiu, cu tzatzele aproape in gura, cu unghiile cojite pe la margini, scuipand seminte, cu parul de obicei slinos si mirosind a deodorant de mashina :-&.

Nici cele care isi fac poza cu “Iepurasu-care-isi-tine-ouale-in-mana” si le pun pe hi5, care pun la status versuri din manele, care sunt mereu inlacrimate, dupa un acelasi EL, cu care au relatii interminabile,de ani de zile, in care rutina e sex-fast food-plimbare “pe centru”-sambata seara manele-messenger-hi5-sex, etc.


Nici macar cele care n-au auzit de Cartarescu, Cioran, Coelho, sau poate nici macar de Bacovia sau Blaga, care isi inchipuie ca o carte e o versiune primara a unui DVD, care se uita doar la filme horror si care nu rad la comedii, care nu beau apa minerala pentru ca sunt prea obisnuite cu cea de la chiuveta, care beau doar Cola (in lipsa de apa chioara pura).


Paradoxal, nici cele care sunt fane Tokio Hotel, desi asculta numai manele si nu inteleg limba germana, care au note mici, pentru ca se duc la scoala doar ca sa isi faca poze in baie, care isi fac unghiile cu negru, ca sa nu si le mai curete.


Pitzipoancele sunt cele care simt nevoia sa comenteze,sistematic, tot. Fara sa se uite macar o data in oglinda. Pitzipoancele sunt cele care intra pe pitzipoancecocalari.org/ro (nu stiu exact adresa, feel free to google it), si comenteaza anonim, temandu-se ca, nu cumva, daca le-ar vedea cineva hi5-u, sa le treaca in top.

Pitzipoance sunt cele care abia asteapta sa aiba ce barfi, cu oricine, pentru ca in viata lor nu se intampla nimic. Pitzipoancele sunt cele care au 20 si ceva de ani si se comporta ca si cum ar avea 60 si ceva. Sunt cele care blameaza “generatia tanara” sub deviza “Pe vremea mea…bla bla bla”. Inadaptatele. Cele care barfesc tot si pe toti, pentru ca nu fac parte de nicaieri. Cele care sunt atat de sictirite de viata pentru ca nu stiu sub nicio forma sa se simta bine, niciunde. Nu de alta, dar nu e nimeni de nivelul lor.

Cele care invata, copiaza, si tot iau note mici. Cele care au fantezii cu actori, fotbalisti, cantareti, etc., desi le este foarte clar ca nu o sa aiba vreodata sansa sa ii intalneasca. Cele a caror camera miroase a naftalina. Cele care au flori in ghivece. Prin toata casa.

Cele care se cred buricu pamantului, extraordinare in meseria lor. Cele care se simt superioare profesorilor lor, cele care cred ca sunt un fel de Eminescu al vremurilor noastre (intr-un alt domeniu, poezia nu e pentru pitzipoance). Cele care sunt atat de acre si nesuferite, incat atunci cand, din nefericire, e absolut nevoie sa colaborezi cu ele, te inarmezi cu Prozac, tutun, si tot nu reusesti. Nu ai cum.

Pitzipoancele sunt cele care, atunci cand fac misto de cineva, nu respecta normele gramaticii (sa fie oare intentionat sau nu? de prost gust, in orice caz)


In fine, cea mai pitzipoanca dintre pitzipoance este prima care va reactiona la acest articol si imi va scrie replica pe blogul ei. Si stiu exact cine va face asta :P.

Apropo, daca citeam doar Cool Girl, nu cred ca mai existau aceste divergente de opinii intre noi, ca doar am fi avut acelasi intelect, nu?

Pacat ca nu iti plac pitzipoancele. Cred ca iti este tare greu sa te uiti in oglinda, in fiecare dimineata… (sau ai renuntat deja?)