marți, 10 martie 2009

Ca prietena am multe defecte, ca dusmanca sunt perfecta!


Au inceput sa ma calce pe nervi anumite persoane, nepermis de mult. Stiam de mult ca majoritatea oamenilor se merita unul pe altul, si ca cine se aseamana se aduna, dar parca totusi daca se aduna prea multi si se si inmultesc virtual si spiritual, ma coplesesc pe mine, care , vorba aia, sunt una singura si nu pot sa le fac pe toate si sa ii si suport pe toti chiar asa 24/7. Nesimtirea atinge cote maxime, iar bursa e inca deschisa – caracterul jalnic al unora, se pare, atinge niste superlative incredibile, care mai nou au parasit valenta latino-americana (aka telenovelistica) si se indreapta spre sfera thrillerelor. Mai nou o sa ajung sa imi fie teama pentru siguranta mea, ca nu stiu cum au aparut niste maniaci in viata mea, care gasesc orice motiv sa se ia de cuvintele mele. Ii ignor, si nu ma lasa. Le raspund, si tot eu sunt aia rea. Serios, ca deja ma sperie amploarea fenomenului. Si cica eu sunt aia cu “valu` de ura”. Mda… Nu ma afecteaza parerile pe care le-a impartit omul ala despre mine, pentru ca pana la urma cei care cred ceva despre o persoana fara sa o cunoasca, nu sunt oameni care pot fi importanti pentru mine.


Contrar oricaror pareri, nu ma laud cu asa-zisa iubire-obsesie care se indreapta sau s-a indreptat catre mine. Stiind care sunt persoanele, nu pot sa ma laud cu asa ceva; nu pot decat sa ma fac de ras. Vreau doar sa fie clar, ca nu ma induioseaza. Absolut deloc. Eh, asta e, viata e o pitzipoanca, care nedreptateste persoane cu “caracter deosebit” si “fara dusmani”. Nici nu imi bat joc de sentimentele alea care se pare ca sunt asa speciale, ca mai nou l-ar determina sa imi dea in cap, numai pentru ca nu i-a iesit cum voia. Daca imi bateam joc, iti dadeai seama. Chiar si tu. Asa de evident ar fi fost…


In incheiere, pot sa mai spun doar ca nu intentionez sa mai acord nici cea mai mica atentie acestor persoane (sunt doua, ca s-au coalizat impotriva lipsei de iubire si intelegere care ma caracterizeaza). Cel mai inteligent cedeaza primul. Vorba aia, sa nu te certi niciodata cu un prost: te aduce la nivelul lui si te bate cu experienta. Eu nu ma mai cobor la nivelul usii cortului….esti nesimtit, daca nu esti de obicei, acum ai fost, si desi tu sustii ca nu m-ai jignit, ai fost foarte agresiv. Caracterul tau cu altii nu il cunosc si nu ma intereseaza; mie mi-e de ajuns ce am vazut eu, motiv pentru care prefer sa nici nu comentez. Nu ca nu as avea ce spune, doar ca am cam ramas fara cuvinte – sincer, chiar si pentru tine, e josnic.


A, si faza cu asa-zisa razbunare a ta e si mai penibila. Daca ai impresia ca asa mi-o platesti, inseamna ca tu chiar ai o problema. Gaseste-ti bai nene un suflet normal!


P.S. Orice asemanare cu persoane reale este, din pacate, neintamplatoare si chiar intentionata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu