Azi, (ma rog, ieri, ca acum cand scriu e trecut de ora 12, deci e deja maine) la ora de religie (ca iar am facut imprudenta sa vin la scoala), profu` a decretat niste aforisme in urma carora, cugetand profund si in detaliu, mi-am dat seama de ce mi-am ratat eu iubirea. Stati sa va explic, sa intelegeti toti. Deci….era vorba de faptul ca femeia si barbatul sunt firi opuse, dar complementare prin porunca. Nu intelegeti, nu? Nici eu. Deci, femeia e iubitoare din fire, barbatul e ascultator din fire (remember episodu` cu maru`, Adam si Eva ;;)? ). Femeia fiind nesupusa din fire, porunca ei e sa fie ascultatoare, si “sa aiba teama de barbatul ei”, iar barbatul, fiind ascultator din fire, porunca lui este sa iubeasca.
Deci, opozitia femeie-barbat e opozitia fire-porunca, iar ea este echilibrata si complementara atunci cand se imperecheaza. Cu alte cuvinte, femeia trebuie sa fie fericita cand este iubita, si sa fie ascultatoare; porunca ei nu este sa iubeasca. In schimb, barbatul (si aici il citez pe Preafericitu`) :”Si-o ia in freza daca nu iubeste”. Nu a mentionat cat de “la propriu” ca sa zic asa trebuie sa iubeasca. Probabil aici intra in functiune aia cu “Inmultiti-va ca nu-stiu-cine-de-nu-stiu-unde” si “De 700 de ori cate 7” etc etc. (daca intra pe aici careva care stie despre ce e vorba, sa imi lase un comment ;;) ). Asa. Si acum revin la viata mea.
Pana in aceasta zi mareata (12 spre 13 martie 2009, care , desi este joi spre vineri va fi de acum cunoscuta sub numele de marti dupa luni de zile), eu nu mi-as fi dat seama niciodata de ce am ratat eu marea iubire a vietii mele (cine stie, stie, cine nu, nu va afla acum ce si cum :P). Pentru ca nu am fost multumita cu iubirea lui (ma rog, era si a mea da fiindca nu intra in schema, nu o mai mentionez :)) ), si nu am fost ascultatoare. Nu l-am ascultat. M-am opus vointei lui. Am fost rea si merit mania lui. Nu mi-am ascultat barbatul. Am facut cum m-a taiat pe mine capul (desi barbatu` are capetele familiei , da` mi-e ca daca discut si aceasta asertiune a Preafericitului articolul va capata valente mult prea vulgare :P), si uite, s-a suparat si nu i-a mai trecut. Pesemne ca pe la el trecuse Preasfintitu` cu lectia aia, inainte, si el stia care ii sunt atributiile. Pana la urma minuscula diferenta de varsta si-a spus cuvantul: el era initiat, eu eram…o rebelda ;)).
Si nu doar o data mi-am ratat fericirea, se pare. Daca mergem pe ideea ca femeia trebuie sa fie multumita cu iubirea care i se ofera, si ofere la schimb ascultare…..mi-am ratat fericirea de vreo 3-4 ori numai in ultimele luni :-sS. Lucru care incepe sa ma sperie, mai ales ca iubirile mele sunt pe o panta descendenta, se pare ca pacatul meu primordial, neascultarea, a dus la o involutie a admiratorului universal, de la om la maimuta (si chiar pana la melc, deci ne indreptam spre sfera nevertebratelor). Mda, viitoru` suna orange.
P.S. :Daca cumva, printr-o nefericita coincidenta a sortii, chiar si TU imi populezi acest blog cu globul ocular, sa stii ca ce am scris mai sus este un pamflet si trebuie tratat ca atare, si ca NU, nu regret ce ti-am zis, si ce am facut – consider ca am luat decizia corecta.
Pana in aceasta zi mareata (12 spre 13 martie 2009, care , desi este joi spre vineri va fi de acum cunoscuta sub numele de marti dupa luni de zile), eu nu mi-as fi dat seama niciodata de ce am ratat eu marea iubire a vietii mele (cine stie, stie, cine nu, nu va afla acum ce si cum :P). Pentru ca nu am fost multumita cu iubirea lui (ma rog, era si a mea da fiindca nu intra in schema, nu o mai mentionez :)) ), si nu am fost ascultatoare. Nu l-am ascultat. M-am opus vointei lui. Am fost rea si merit mania lui. Nu mi-am ascultat barbatul. Am facut cum m-a taiat pe mine capul (desi barbatu` are capetele familiei , da` mi-e ca daca discut si aceasta asertiune a Preafericitului articolul va capata valente mult prea vulgare :P), si uite, s-a suparat si nu i-a mai trecut. Pesemne ca pe la el trecuse Preasfintitu` cu lectia aia, inainte, si el stia care ii sunt atributiile. Pana la urma minuscula diferenta de varsta si-a spus cuvantul: el era initiat, eu eram…o rebelda ;)).
Si nu doar o data mi-am ratat fericirea, se pare. Daca mergem pe ideea ca femeia trebuie sa fie multumita cu iubirea care i se ofera, si ofere la schimb ascultare…..mi-am ratat fericirea de vreo 3-4 ori numai in ultimele luni :-sS. Lucru care incepe sa ma sperie, mai ales ca iubirile mele sunt pe o panta descendenta, se pare ca pacatul meu primordial, neascultarea, a dus la o involutie a admiratorului universal, de la om la maimuta (si chiar pana la melc, deci ne indreptam spre sfera nevertebratelor). Mda, viitoru` suna orange.
P.S. :Daca cumva, printr-o nefericita coincidenta a sortii, chiar si TU imi populezi acest blog cu globul ocular, sa stii ca ce am scris mai sus este un pamflet si trebuie tratat ca atare, si ca NU, nu regret ce ti-am zis, si ce am facut – consider ca am luat decizia corecta.
A, si apropo, eu ader la parerea dirigii (pe care si-a exprimat-o referitor la Felix si Otilia), si anume ca implinirea prin iubire este un privilegiu pe care il au doar cuplurile bazate pe iubire RECIPROCA (apropo, tu nu stii cuvantul asta ;) ).
Epilog: Preafericitu` umbla in continuare liber prin scoala, smintind la misoginism tot ceea ce intr-o zi, cu mult noroc, se va numi (poate) barbat. Si asa imi vine sa il dau cap in cap cu el insusi, sa inteleaga ce inseamna “capu` e barbatu`”, si sa vada si el ca, desi inca se mai citeste pasaju` ala cu “Femeia sa aiba frica de barbat” la nunti, in ziua de azi, femeia conduce. Masina, trenu`, tramvaiu’, telegondola, si multe altele. Barbatul a ramas stapan pe masina de spalat. Se pare ca rolurile s-au inversat: femeile poseda acum ascultarea, barbatii au ramas sa cerseasca iubirea. Niciodata nu vom fi egali, pentru ca suntem prea diferiti. Mda. “Totusi este trist in lume…”
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu