Exista hartie....

Azi, intr-o incercare destul de timida de a face curatenie intr-un sertar din birou (din cauza de nervi, nu ca mi-as fi dorit intr-adevar sa fie ordine undeva in camera mea), am dat peste un fragment din ceva ce scrisesem acum multa vreme..sau nu chiar asa multa :P. In fine, acum ceva timp. Am recitit, dupa 2 randuri m-am ingrozit, si primul meu impuls a fost sa mototolesc hartia si sa o arunc. Dupa care obsesia mea pentru reciclarea hartiei s-a impus, si am inceput sa cuget: merita sa arunc hartia aia, sau sa o reciclez?


Am meditat destul de mult la asta, si nu am gasit nicio solutie care sa ma multumeasca: pe de-o parte, salvarea planetei, pe de alta parte, distrugerea unor “amintiri”. Nu paream sa gasesc niciun compromis: pe de o parte, voiam sa nu mai vad in viata mea porcariile pe care le scrisesem intr-o anume faza a vietii mele, pe de alta, nu imi venea sa arunc sau sa ard hartia.

Pana la urma, m-am gandit ca totusi eu fac nu suficient, dar totusi cat de cat ceva pentru chestia asta cu protectia mediului, si ca imi permit sa fac o exceptie de la regula, macar o data in viata. Am ars hartia respectiva. Mai greu e ca acum nu-mi mai ies din cap cuvintele pe care le-am citit de pe ea, inainte sa o distrug….


Mda, exista si hartie care nu poate fi reciclata...