De 1 mai la mare, la ...ploaie, fetitele sunt despuiate si dardaie...

30 aprilie, ora 13 15. Mai sunt 5 minute din ora de romana. Eu sunt roz, in rochita, si ma joc fericita cu pixul pe hartie, in timp ce diri se agita cu comedia. Sunt fericita. La noapte plec la mare. O sa imi iau multe bagaje si o sa fie vreme frumoasa, sigur o sa fac si plaja. Manifest o viziune optimista asupra viitorului apropiat. Mare greseala.

30 aprilie, aproximativ ora 22. Dezastru. Primesc un telefon. N-o sa imi iau nici multe bagaje, nici n-o sa fie vreme frumoasa. Nici nu stiu daca si cu ce si cum si cand o sa mai plec. Plina de draci. Manifest o viziune pesimista asupra viitorului indepartat. Aproape de adevar...

1 mai, ora 13 20. Dupa numeroase atacuri de panica, crize de nervi, si alte cele sunt in tren, cu un bagaj mai mic de jumatate decat cel planificat initial. Nu-i nimic, o sa ma simt bine si asa, cum vremea o sa fie frumoasa, o sa ma descurc eu. Pe dracu….

1 mai, aproximativ ora 15. Un maniac urca in compartimentul nostru, cu dorinta vizibila de a ne face viata imposibila si calatoria lunga. Incepe plin de patos un discurs despre viata lui amoroasa, punctat pe alocuri de lacrimi, pe alocuri de isterie. Mircea Radu ar fi fost invidios pe omul asta…. Emisiunea lui e nimic pe langa ce mi-au auzit urechile intre Rosiori si Bucuresti Nord.

1 mai, ora 16 30. Cu un cap impuiat de telenovele traite si inchipuite, cobor din tren. Credeam ca acolo se trage cortina si apare genericu`, cu eticheta ironica “happy end” macar pentru ca s-a terminat. Pentru a mia oara in ultimele 24 de ore, ma inselam amarnic. Individul, jumate pedofil, jumate sincer nebun, nu voia sa ne lase asa usor in voia sortii. In cele din urma, la insistente prelungite, am scapat de el. Amin si sa nu mai fie!

1 mai, orele 17 – 20: Drum Bucuresti – Constanta, presarat cu ploaie, aer conditionat prea din plin, frig, si promisiunea ca la mare e foarte cald. Da, sigur.

1 mai, aproape ora 21. Mamaia. Frig. Foarte frig. Din ce in ce mai frig. Drum stupid pana la hotel mizerabil. Oameni draguti, dar inutili. Lipsa apa calda. Lipsa apa rece. Lipsa apa. Caldura si mai lipsa. Caldura sufleteasca inexistenta, inlocuita cu draci la kilogram.

1 mai, undeva intre orele 22-23 : Venit apa calda. Uraaa! Usor, usor, ne uitam asteptarile si ne bucuram de ce avem. Baie. Fericita. Sunwaves. Somn.


2 mai – ora nedefinita decat de termenul generic de “buna dimineata” : un frig napraznic, cumva, patura aia tinea frig, nu cald (se vede ca hotelurile sunt proiectate sa primeasca turisti vara, cand e cald).Poze.Tigari.Plimbare, vorbit la telefon.Tras concluzii pripite, care apoi se dovedesc adevarate profetii: nu stiu ce m-a apucat sa vin la mare.

2 mai – dupa ora 23: baie din nou (nu stiam k va fi ultima data knd am apa calda pana la Craiova). Indreptat par, machiat. Rascolit prin haine. Concluzia: nu am decat haine pentru vreme calda, deci cel mai indicat ar fi sa le iau una peste alta pana fac suficiente straturi ca sa pot sa ma deplasez macar de la si pana la taxi. Reusit, oarecum.

2 mai, aproape ora 24, hotel Victoria. Baut porcarie. Poze. La multi ani cu pupaturi.Alergat dupa curea, nervi in taxi, intarziere. Sunwaves. Red Bull si cam atat. Fara alcool. Pana dimineata. Nu stiu cum am rezistat….

3 mai – toata ziua, somn de voie, cu mici intermitente in care, pe doua voci, eram rugata sa ma ridic. Pana la urma, a fost molipsitor.

3 mai, seara – alergat dupa bautura, poze pe plaja. Votka roz.Pana la fund. Pahar dupa pahar. Film nedefinit, nu pot preciza nici genul, nici intriga. Inceput Braveheart. Intuiesc k a urmat sforaiala. Eu, eram deja pe alt taram…taramul viselor de 19 ani :).

4 mai, dimineata – agitatie bezmetica in jurul bagajelor. Nervi din cauza bagajelor, din cauza hotelului, din cauza orei la care pleaca trenul (prea tarziu, credeam noi – inca o data, ne-am inselat amarnic). Momente penibile in Mall. Momente tensionate in taxi. Momente glorioasa pe peron. Momente somnoroase in tren, punctate cu cateva sms-uri amuzante (se stie cine, ce, cum :P).

4 mai, aproape ora 3. Trezire brusca, din vis in cosmar. Craiova. Sfarsitul vacantei. Inceputul luptei cu somnul contra dorintei de a ma spala de parca ar fi primul si ultimul dus din istoria omenirii. Apoi, variante si somn :P.

Azi, incep sa imi revin. A fost, totusi, o vacanta deosebita, asta e clar. Doar ca nu in sensul in care ma asteptam eu…. Desigur, asa ceva n-am mai trait niciodata. Si sper sa nu se mai repete ;)).

Restul e can can.