In urma unor alte discutii, de data asta nu pe tema piesei, ci pe tema personajului, sunt atat de exasperata, incat simt nevoia sa scriu, aici, de ce si cat de mult o urasc eu pe fata asta. (Julieta. Stiti? Fata cu “Romeo, fi-ti-ar numele al dracu` sa-ti fie!” :P , si cu balcoanele,da` asta am mai discutat-o).
In afara de faptul ca e mult prea prostuta, chiar si pentru vremea la care s-a scris piesa, pe mine ma enerveaza foarte tare felul in care apare ea in imaginatia colectiva.
Nu se poate sa nu fi observat ca majoritatea oamenilor, cand si-o inchipuie pe Julieta asta, o descriu ca fiind blonda, mignona, zambareata si foarte prietenoasa. Mah, voi ati citit piesa??? NU SCRIE NICAIERI ASA CEVA!! Poate era grasa si avea simtul umorului. Poate era bruneta si impiedicata. Poate era raraita, sasaita, poate era o molusca pe doua picioare, poate avea paduchi, etc. De ce majoritatea oamenilor si-o inchipuie pe Julieta extraordinar de frumoasa, ca si pe Romeo? De ce, in nevoia noastra stupida de povesti frumoase cu oameni frumosi, nu ne dam seama ca nu are nicio relevanta, cand doi oameni se iubesc, cine cum arata si daca e blonda sau nu?
Sa facem un exercitiu de imaginatie. Imaginati-va ca piesa nu s-a terminat asa. Imaginati-va ca cei doi porumbei nu au murit, ba, mai mult, ne sunt contemporani. Cum ar arata viata lor impreuna dupa 10 ani de casnicie? :>
Julieta. Mergand pe varianta imaginatiei colective, blonda, in continuare, dar cu radacinile negre. Sau chiar, cu fire albe. Dezlanata. Murdara. Nervoasa. Grasa, cu 2-3 copii dupa ea. Cu un sort, in fata aragazului, asudand in incercarea de a hrani cu succes numeroasa familie intemeiata “din dragoste”. Cu varice, riduri, sanii lasati si celulita. Neingrijita si nefericita. Casnica, cu bani putini, incercand in fiecare zi, in scurtul ragaz pe care i-l lasa plozii cand, intamplator, adorm simultan, sa-si aminteasca de ce dracu` s-a maritat si mai ales de ce dracu` s-a maritat asa devreme.
Romeo. In continuare smecheras, poate si-a reluat idila cu Rosalina. Daca nu, cu alta. L-a lovit patima bauturii, bea, probabil, chiar cu preotul care i-a cununat (nasu`). Nervos, sarac, munceste cu ziua pe unde apuca. Cand vine acasa beat (adica aproape in fiecare zi, mai putin cele in care e prea beat ca sa se ridice din pat si deci nu are de unde sa vina), o ia pe Julieta la omor. Cand nu face asta, sau dupa ce termina, se uita la ea cu atentie (ma rog, cata atentie poate presta un om mort de beat), jumate cu mila, jumate cu sila, incercand sa descopere in ea femeia de care se indragostise. Zadarnic. Nu mai exista nici urma de asa ceva.
Din cand in cand si din intamplare, o ajunge randu` si pe Julieta. Treaba nu dureaza mai mult de 10-15 minute, cu tot cu imbracatu` si inchisu` usii. Patu` scartaie, el e beat, ea e cu urechea ciulita, ca poate se trezesc copiii.
Casa lor e mica, prost incalzita iarna, iar pe jos, covoarele sunt murdare. Parintii s-au resemnat cu gandul si,nostalgici, ii viziteaza din ce in ce mai rar, gandindu-se ce viitor luminos puteau sa aiba copiii lor, daca nu le venea damblaua cu indragosteala.
Anii trec, iar cei doi nu se mai inteleg deloc. Conflictele lor pornesc nu numai de la lipsa banilor, cat de la traiul mizerabil pe care il duc. Iubirea lor nemuritoare s-a dus dracu`, si nimeni nu pare sa-si mai aminteasca de ce, in toiul tineretii, astia doi s-au luat.
Divorteaza. Julieta ramane cu copiii, si traieste din alocatie. Pana sa se desparta de tot, afla ca, printr-o minune a anatomiei, e insarcinata din nou, gratie uneia dintre tentativele esuate de amor conjugal in fuga calului.
Romeo cade si mai rau in patima bauturii, iar femeile frumoase, slabiciunea sa, incep sa il ocoleasca, pentru ca deja e batran, urat si falit.
As mai continua, da` mi-e ca deja sunt prea sadica:D. Am scris articolul asta cu zambetul pe buze, aproape ranjetul pe buze :)). Oricum, ceea ce voiam sa spun este ca data viitoare cand mai mergeti la teatru, priviti-o bine pe Julieta. Inainte de a varsa o lacrima cand isi infige ea pumnalul sub tzatza stanga, ganditi-va bine: acolo, pentru ultima data, ea e fericita. E o fata/femeie (discutabil, discutabil) care alege sa moara, inainte sa devina mai rau. Si moare fericita… Cand crezi in viata de apoi, finalul, corelat cu imaginatia mea bolnava legata de ceea ce ii astepta in viitor, e chiar un happy end.
Vedeti, de-aia n-o suport eu pe Julieta. Moare ca sa scape de greutati si toata lumea o plange. Ca sa nu mai spun ca, la varsta ei, trebuia sa-si vada de carte, nu sa umble dupa putze saltaretze [-(
Incredibil, ce temperament au copiii din ziua de azi…. [-(
In afara de faptul ca e mult prea prostuta, chiar si pentru vremea la care s-a scris piesa, pe mine ma enerveaza foarte tare felul in care apare ea in imaginatia colectiva.
Nu se poate sa nu fi observat ca majoritatea oamenilor, cand si-o inchipuie pe Julieta asta, o descriu ca fiind blonda, mignona, zambareata si foarte prietenoasa. Mah, voi ati citit piesa??? NU SCRIE NICAIERI ASA CEVA!! Poate era grasa si avea simtul umorului. Poate era bruneta si impiedicata. Poate era raraita, sasaita, poate era o molusca pe doua picioare, poate avea paduchi, etc. De ce majoritatea oamenilor si-o inchipuie pe Julieta extraordinar de frumoasa, ca si pe Romeo? De ce, in nevoia noastra stupida de povesti frumoase cu oameni frumosi, nu ne dam seama ca nu are nicio relevanta, cand doi oameni se iubesc, cine cum arata si daca e blonda sau nu?
Sa facem un exercitiu de imaginatie. Imaginati-va ca piesa nu s-a terminat asa. Imaginati-va ca cei doi porumbei nu au murit, ba, mai mult, ne sunt contemporani. Cum ar arata viata lor impreuna dupa 10 ani de casnicie? :>
Julieta. Mergand pe varianta imaginatiei colective, blonda, in continuare, dar cu radacinile negre. Sau chiar, cu fire albe. Dezlanata. Murdara. Nervoasa. Grasa, cu 2-3 copii dupa ea. Cu un sort, in fata aragazului, asudand in incercarea de a hrani cu succes numeroasa familie intemeiata “din dragoste”. Cu varice, riduri, sanii lasati si celulita. Neingrijita si nefericita. Casnica, cu bani putini, incercand in fiecare zi, in scurtul ragaz pe care i-l lasa plozii cand, intamplator, adorm simultan, sa-si aminteasca de ce dracu` s-a maritat si mai ales de ce dracu` s-a maritat asa devreme.
Romeo. In continuare smecheras, poate si-a reluat idila cu Rosalina. Daca nu, cu alta. L-a lovit patima bauturii, bea, probabil, chiar cu preotul care i-a cununat (nasu`). Nervos, sarac, munceste cu ziua pe unde apuca. Cand vine acasa beat (adica aproape in fiecare zi, mai putin cele in care e prea beat ca sa se ridice din pat si deci nu are de unde sa vina), o ia pe Julieta la omor. Cand nu face asta, sau dupa ce termina, se uita la ea cu atentie (ma rog, cata atentie poate presta un om mort de beat), jumate cu mila, jumate cu sila, incercand sa descopere in ea femeia de care se indragostise. Zadarnic. Nu mai exista nici urma de asa ceva.
Din cand in cand si din intamplare, o ajunge randu` si pe Julieta. Treaba nu dureaza mai mult de 10-15 minute, cu tot cu imbracatu` si inchisu` usii. Patu` scartaie, el e beat, ea e cu urechea ciulita, ca poate se trezesc copiii.
Casa lor e mica, prost incalzita iarna, iar pe jos, covoarele sunt murdare. Parintii s-au resemnat cu gandul si,nostalgici, ii viziteaza din ce in ce mai rar, gandindu-se ce viitor luminos puteau sa aiba copiii lor, daca nu le venea damblaua cu indragosteala.
Anii trec, iar cei doi nu se mai inteleg deloc. Conflictele lor pornesc nu numai de la lipsa banilor, cat de la traiul mizerabil pe care il duc. Iubirea lor nemuritoare s-a dus dracu`, si nimeni nu pare sa-si mai aminteasca de ce, in toiul tineretii, astia doi s-au luat.
Divorteaza. Julieta ramane cu copiii, si traieste din alocatie. Pana sa se desparta de tot, afla ca, printr-o minune a anatomiei, e insarcinata din nou, gratie uneia dintre tentativele esuate de amor conjugal in fuga calului.
Romeo cade si mai rau in patima bauturii, iar femeile frumoase, slabiciunea sa, incep sa il ocoleasca, pentru ca deja e batran, urat si falit.
As mai continua, da` mi-e ca deja sunt prea sadica:D. Am scris articolul asta cu zambetul pe buze, aproape ranjetul pe buze :)). Oricum, ceea ce voiam sa spun este ca data viitoare cand mai mergeti la teatru, priviti-o bine pe Julieta. Inainte de a varsa o lacrima cand isi infige ea pumnalul sub tzatza stanga, ganditi-va bine: acolo, pentru ultima data, ea e fericita. E o fata/femeie (discutabil, discutabil) care alege sa moara, inainte sa devina mai rau. Si moare fericita… Cand crezi in viata de apoi, finalul, corelat cu imaginatia mea bolnava legata de ceea ce ii astepta in viitor, e chiar un happy end.
Vedeti, de-aia n-o suport eu pe Julieta. Moare ca sa scape de greutati si toata lumea o plange. Ca sa nu mai spun ca, la varsta ei, trebuia sa-si vada de carte, nu sa umble dupa putze saltaretze [-(
Incredibil, ce temperament au copiii din ziua de azi…. [-(
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu