La inaltime!

Acum cateva zile am facut ceva frumos, inedit. Si mi-a placut. Acum cateva zile am fost la inaltime. In toate sensurile bune.

M-am catarat pe o platforma artificiala, de vreo 10 m. Evident, frica mea de inaltime incepuse sa isi scoata coarnele, totusi, venisem hotarata: “O sa ma sui si o sa imi si placa, pe deasupra!”.
Prima incercare a fost dezastruoasa. Am urcat destul de putin, si am si obosit repede, ca ma catzaram ca o maimutza, doar cu mainile, nu imi foloseam si picioarele. Jos si odihna!

La a doua incercare a fost mai binishor, pe planul vertical, dar cand am dat de planul inclinat, mi s-a facut frica. M-am dat jos, hotarata sa ma odihnesc putin mai mult.

A treia incercare a fost glorioasa. Am ajuns pana la planul inclinat. Am avut o ezitare, dupaia convingerea: “Trebuie sa urc, daca am ajuns pana aici, n-o sa renuntz asa usor.” Mai respir. Cel care ma tinea, de jos, repeta incontinuu sa pun picioarele pe panou si mainile la vedere, ca sa nu ma accidentez. Cu ultimele puteri (bine, si cu sprijinul celui care ma sustinea) am ajuns sus. Ieeeei! Poza si hopa jos :P.

Stiu, vag, ca ni s-a povestit cum e la concursuri. Stiu povestea “micului cimitir” :P. Am inteles care-i treaba cu miscatul prizelor :P.

Si…mi-a placut. Nu pentru ca mi-am propus, ci tocmai pentru ca a fost cu totul altfel decat m-as fi asteptat. E adevarat ca daca mergi pana la limita, o depasesti. Daca iti privesti teama in ochi, o data, e de ajuns sa plece. Daca faci lucrul de care ti-e frica, dupaia n-o sa-ti mai fie. Si e frumos sa faci asta, din cand in cand. Mai scapi de rutina :P. Si nu numai atat. Descoperi poti mai multe decat credeai tu ca poti. Si ca sunt multe lucruri interesante pe lume, si e pacat sa nu gusti din ele, doar din cauza fricii. Frica nu e importanta; important e sa constientizezi ca sunt alte lucruri care conteaza. In prezenta sau in absenta ei, sunt chestii care merita incercate. Alpinismul asta simulat, artificial, sau cum s-o numi e unul dintre ele. Parol!