Lista rusinii - partea a doua

Dupa cum era de asteptat, dragutul de Harry s-a atacat de moarte, scriind, ca sa-mi dea o lectie, crede el, doua articole ca raspuns la articolul meu. Sa demitizam, pe rand, afirmatiile lui pompoase...


M-a acuzat ca am cazut in capcanele lui, a pretins ca incorectitudinea gramaticala este voita, a afirmat ca e un om mult mai bun ca mine, ca eu dau rateuri (zice el, care nici macar licenta nu a fost in stare sa o ia), ca nu sunt ceea ce par, ca nu intelege de ce ma confesez unei persoane necunoscute, ca am probleme psihice fiindca vreau mereu sa am dreptate (nu ca vreau, dar cand am, e normal sa ma apar, nu?).

Acum o sa le iau pe rand, pentru a le lamuri o data pentru totdeauna.

Nu cred ca incorectitudinea gramaticala este voita. Si daca ar fi asa, asta ar insemna ca esti mai prost decat am crezut eu. Si sa nu iti mai permiti sa te iei de gramatica mea fara sa-mi dai fie si un singur exemplu din cele scrise de mine. Altfel, sunt vorbe in vant....

Tu nu esti un om bun. Esti frustrat de esecurile tale. Eu nu am dat „rateuri”, cum spui tu, pana acum, si oricum, nu le-ar eclipsa in veci pe ale tale... Nu mai folosi tehnica “ba tu”, ca devii mai penibil.

Tu ar trebui sa stii mai bine decat oricine ce e ala un rateu. Si iti dai seama ca nu ma caracterizeaza. Si te rog, cand mai arunci cuvinte gen „rateuri” sau „om mai bun”, fii mai explicit! Altfel, suna a lauda si nu da bine, pentru un om asa integru ca tine ;)


Nu ma intereseaza sa dezbat “nu esti ceea ce pari”. Sunt ce vreau sa fiu, si spre deosebire de tine, nu mi-e rusine sa recunosc ce sunt. Parerea ta ma lasa rece. Doar eu sunt “cea de gheata”, remember?

Nu trebuie sa intelegi tu nimic, dar ca sa poti sa dormi linistit iti spun ca nu m-am “confesat”, nu e un cuvant potrivit. Am povestit unei persoane relativ necunoscute un episod funny din viata mea legat de o cunostiinta comuna. Atat. Nu inteleg cum ai ajuns tu la concluzia ca vreau sa fiu din nou in atentia ta. Mai gandeste-te.

Probleme psihice avem toti, doar ca unii le fac rau altora cu problemele lor. Eu pana acum am facut cunostiinta cu toate nebuniile tale (daca mai sunt, my bad, nu vreau sa le cunosc si pe alea). Infrunta-ti draga demonii, ca doar te crezi barbat!


De ce s-a suparat el? Ca i-am spus eu cuiva cat e el de prost si ce parere am despre el. Lucruri pe care continui sa le sustin. A, si i-am aratat persoanei respective si poeziile.

Nu cred ca te surprinde ca am o parere proasta despre tine, si sunt libera, ca si tine, sa vorbesc ce vreau cu cine vreau. Intelegi, sau iti desenez?

E normal ca prietenii tai sa iti cante in struna, macar de fata cu tine, dar asta nu inseamna ca ce spun eu e numai parerea mea.


In alta ordine de idei, ceea ce am spus atunci si nu retractez este o dovada clara ca nu te plac si nu te-am placut niciodata, Harry. Nu vreau sa revin in atentia ta, iar discutia aia nici nu ma gandeam ca te va determina sa scrii iar pe blog despre mine. E absolut ilogic ce spui, si e absolut aberant ca incerci sa dai vina pe mine.
Stiu ca am dreptate. Daca esti tu tampit din nastere si nesimtit prin gratie divina asta nu inseamna ca trebuie sa accept tot ce spui tu, pe motiv ca „cel mai inteligent cedeaza primul”.
Cu ce imi poate dauna mie o discutie cu o persoana necunoscuta despre un om pe care nu mai vreau sa-l vad? Mai bine ai spune ca nu ti-a convenit ca am spus lucruri pe care tu ai fi preferat sa nu le mai stie nimeni.... (dar acum macar suntem chit..)

Dupa tot ce am spus, el crede ca fac asa ca sa ma bage in seama, pentru ca imi place de el.


Uite ce e Harry, ca sa ne lamurim, iti spun cu toata sinceritatea de care sunt capabila ca nu esti nici frumos, nici bogat, nici destept, nici amuzant, nici perseverent, macar, in consecinta, nu inteleg ce m-ar putea determina sa-mi doresc atentia ta (pe care am avut-o o perioada buna de vreme si uite, tot n-am scapat de ea, ca tot simti nevoia sa-mi arunci „mingi” , la care speri sa-ti raspund).

De deficit de atentie nu sufar, nu am suferit niciodata, si daca totusi as suferi, probabil mi-as dori atentia cuiva care sa fie interesant pentru mine.
Tu, ca sa citez aceeasi cunostiinta comuna, esti de cacat si ca filozof.


Nu numai ca ai un comportament stupid si nu ne potrivim fizic, dar nici macar inteligent nu esti, asa cum te crezi. I can do better than that;)


Imi pare foarte rau ca ma tarasti in noroiul existentei tale, unde nu se poate discuta decat pe ton rastit. Imi pare foarte rau ca te certi cu mine si cand iti spun ceva ce nu-ti convine, si stii ca am dreptate, schimbi subiectul. Imi pare rau ca n-ai suficienta barbatie incat sa-mi spui in fata (sau macar pe mail sau mess) ce ai de spus, si simti nevoia sa discutam pe blog, in public (la tine acasa chilotii se spala in vazu` tuturor, la parau?). Imi pare foarte rau de tine, ca simti nevoia sa te razbuni pe mine dintr-o aversiune care e evident cum a aparut. Am mai spus si repet, pentru ca acum simt mai mult ca oricand nevoia, imi pare foarte, foarte rau ca ne-am cunoscut.....


A, si daca tu crezi ca esti mai inteligent ca mine, de ce te cobori la nivelul meu si faci scandal? Daca ar fi cum spui, macar la mine varsta ar putea fi o explicatie, plus ca as avea timp sa ma corectez. Insa la tine...e deja iremediabil.... ai atins un grad al inculturii si al infatuarii incompatibile cu adevaratul tau nivel. Care e foaaaarte jos.


Apropo, esti tzaran ca vorbesti asa cu mine. Nu pentru ca esti de la tzara, tzaranul are demnitatea lui, dar pana si satul are coclauri, si probabil tu de acolo provii... Esti tzaran pentru ca esti tzaran ;) Nu toata lumea are cei 7 ani de acasa, care te invata, printre altele, cum se vorbeste cu o fata.

Si daca ai de gand sa continui disputa cauzata de faptul ca uite, mi-am permis sa discut cu cineva despre cat de penibil esti, macar adopta un ton politicos, ca nu suntem la usa cortului....

Ma urasti pentru ca ti-am dat cu flit cand era cazul. Accept ura ta, dar nu am de ce sa-ti accept si nesimtirea. Cearta-te pe alt ton, ca nu suntem la acelasi nivel ;)


[uite ce surprize iti face psihicul omului in situatii-criza ;)) Cand v-am spus eu ca asta ar fi in stare sa-mi dea in cap....]



Post scriptum: Forma este foarte importanta atunci cand te consideri superior din punct de vedere al intelectului persoanei careia te adresezi (ca tot ai atacat gramatica mea, pe nedrept). Dovada:

„ma plictisii de argumentele tale privind prostimea, nebunia, agramatica mea si alte chestii de-astea. Daca ar fi venit din partea altei persoane care sa reprezinte ceva in ochii mei as mai fi zis….dar asa…….o pustoica precum tu nu face decat sa ma streseze de la un moment dat.”

1 – „prostimea” – probabil vrei sa spui prostia. ...sau esti mai multi? :-?

2 – „agramatica” este un cuvant, cel putin momentan, inexistent in vocabularul limbii romane. Dar il poti include tu intr-un viitor dictionar, by Harry....

3 – „o pustoaica precum tu” – probabil ai vrut sa spui „precum tine”, dar deh....te-am enervat si ai uitat. A, scuza-ma, tu gresesti intentionat.....



Daca mai doresti sa adaugi ceva, te rog sa folosesti un ton adecvat. Si fii barbat, pe viitor! Nu te mai ascunde dupa fusta prietenelor tale. Sau consideri ca de unul singur nu faci fata unei discutii in contradictoriu?