Tea party

Din seria “Ce-am mai patit in bucatarie…” va prezint…. apa fiarta timp de aproximativ 6 ore (guesstimation, ca ar putea fi si mai multe, dar tind sa cred ca dupa ce a plecat coleputza am pus apa la fiert, se poate sa fi facut magaria si inainte, ceea ce ar insemna….whatever, mai mult :-< ). Da, ati auzit bine. Ieri, am vrut sa-mi fac ceai (de vreo doua zile am inceput un tratament naturist cu niste ceaiuri). Si am pus apa la fiert, pe ochiul mic al aragazului, apoi mi-am vazut de treaba (era sa si adorm, intre timp, Doamne ajuta ca nu s-a intamplat asta!).

Dupa cateva ore bune, tot plimbandu-ma prin casa, mi-a venit (din nou) ideea sa-mi fac ceai (ce binecuvantare e sa ai o memorie asa de proasta, incat sa uiti si ce ai uitat!). Abia cand m-am apropiat de balcon, unde e aragazu`, si am auzit un suierat timid, m-a strafulgerat gandu`: Doamne ce-am facut? :-Ss. Eh, ca sa nu va mai tin prea mult in suspans, pot sa va marturisesc urmatoarele: evident apa in craticioara aia nu mai era, ar fi fost chiar o minune sa mai fi fost vreun strop de apa, iar fundul craticioarei era negru, in zona auzindu-se un suierat ca atunci cand s-a facut ceaiul, la englezi (stiti ca au ei o chestie minunata, care seamana cu un ceainic, are si gaura sa torni ceaiul…in fine, nu am vazut decat in filme, si nu stiu cum se numeste :P ).

Am fost la fel de ingrozita ca atunci cand s-a petrecut evenimentul cu cuptorul cu microunde. Si primul gand care mi-a trecut prin cap a fost acelasi ca atunci cand am descoperit ca sunt somnambula: Doamne, mi-e frica de mine! Si vorbesc foarte serios…

Momentan am luat o masura de siguranta, asa, la mintea mea (adica nu ma astept sa fie o mare revelatie sau sa previna anumite lucruri evidente pentru un dezastru in bucatarie, dar macar supravietuiesc – si salvez si casa – pana se intorc ai mei din vilegiatura): daca mai aprind aragazu` (ca va trebui sa continui sa-mi fac ceaiuri…), stau langa el pe toata durata coacerii/fierberii/gatitului, etc. Si nu ma uit pe geam, distrasa de tzigara din mana mea! Sunt oarecum trista din cauza ca imi pun viata in pericol incercand sa fac ceai, si imi amintesc de o vorba de duh (care m-a suparat teribil, la momentul ei), spusa de tati: „Bah, asta da foc la casa incercand sa taie paine!“ Poate ca are dreptate, si eu ar trebui sa ma concentrez pe alte lucruri. Adevarul e ca nici nu-mi doresc sa devin o mare bucatareasa (nu ca ar fi foarte la indemana). Dar ar fi util, pe alocuri, sa stiu sa fac macar ceai [ nu de alta, dar e destul de penibil sa incerc sa explic altcuiva de ce beau eu un anume ceai asa cu asiduitate, vreo 3 cani pe zi :P]

M-am saturat sa fiu asa neputincioasa! Cand o sa fiu eu mare, o sa urmez un curs intensiv de gatit, in urma caruia n-o sa-mi mai fie frica nici de aragaz, nici de microunde, si o sa fac un ceai…:X :X :X

Pana atunci, anuntz la mica publicitate de pe blog: “Caut persoana nepretentioasa, cu suflet mare (preferabil voluntar), care sa-mi faca si mie ceai de urzica, sa nu-mi mai cada paru` si nici bucataria sa nu ia foc… Platesc in natura! (Cartofi, morcovi, oua, ce mai am prin frigider, pana vin ai mei). Cei interesati pot trimite CV pe adresa mea de mail: *******_********@yahoo.com sau pot suna la nr de telefon 07**/** ** ** , sau pot chiar veni personal sa dea o proba, la adresa: Strada *********, Bloc **-**, Apartament **, Craiova. Interviul pentru angajare consta intr-o proba practica, denumita generic “facerea sau geneza unui ceai”. Cei care trec de etapa eliminatorie, vor fi supusi si unui test psihologic, urmand ca apoi sa afisez si pe blog si la avizierul din scara blocului lista cu notele obtinute, si cu cei admisi.”

Vorba cantecului, “I’m waiting for some kind of miracle…”. Pana se intampla vreun miracol, si i se face cuiva mila de mine, o sa “gatesc” numai cu echipament special de protectie: casca gen aia de motocicleta, dopuri de urechi (in caz de bubuituri), ochelari de inot (in caz ca sare ceva lichid), manusi lungi, impermeabile si rezistente la foc, si eventual, un balon in care sa ma bag cu totul, construit dintr-un material rezistent la orice calamitate naturala pe care as putea-o cauza incercand sa ma hranesc...

...tea, anybody? ;;)