Din pacate nu se vede, dar este o diploma pentru excelenta in frecatul mentei. Va puteti completa numele si o puteti agatza, mandri, de perete (daca nu cumva nu vreti sa dati jos diplomele de la Cangurul si Winners, ca vorba aia, capra raioasa e cu coada pe sus....)
Motto: “Prost sa fii, bine ca esti!”
Acum cateva saptamani am fost sa-mi ridic mult-iubita diploma de bacalaureat. Care de fapt s-a dovedit “a fi trei”: atestatul, diploma de absolvire a liceului si diploma de bac. Si stateam asa si ma tot uitam la ele, si, printre multe altele, nu intelegeam de ce naiba ne-au cerut 6 poze daca le trebuiau numai 4 (oare iubitul nostru conducator si director, dictatorul pe numele lui Nastase face colectie de poze ale fostilor elevi, just in case, for future reference?).
Si tot uitandu-ma la multitudinea de diplome (pe care curand le voi pune intr-un dosar special, sau chiar le voi folosi pe post de tapet, sa ma simt mandra si de 3 ori femeie), ma intrebam, retoric, de ce oare simtim nevoia sa ne umplem casa de diplome pe care nu le meritam. Eu am luat o nota maricica la bac, totusi, sunt altii care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si au luat mai mult. Nu pot sa spun ca mi-e ciuda, ca pana la urma ce-i al meu e pus deoparte, iar aia oricum o sa o duca mai bine ca mine totimpu` ,iar in ultima instanta nu mi-e mie mai rau pentru ca le e lor mai bine ;).
Totusi, tot romanu` are mai nou nu numai diploma de bac, ci si minim 2 diplome de facultate si cel putin un master. Paradoxal, oamenii nu stiu nici sa se exprime, nici nu mai citesc, sunt din ce in ce mai prosti, dar, direct proportional, mai licentiati, iar scoala (la orice nivel) e in paragina, dar da nastere consecvent, an de an, la generatii din ce in ce mai numeroase de tampiti cu diploma.....
Se pare ca, asa cum ai nevoie de un permis ca sa conduci mashina (oricum majoritatea habar nu au sa conduca), asa ai nevoie si de un permis ca sa fii prost in legalitate (chiar daca ai depasit de mult limita legala).
Probabil de-asta nici nu mai conteaza daca unii au sau nu ceva in cap, pentru ca, oricum, ideea este sa promoveze cat mai multi cu note cat mai mari, si, daca se poate, diferentele firesti dintre noi (aka “unii e destepti altii e prosti k noaptea aka cativa negri mititei”) sa fie estompate in virtutea ideii ca toti suntem inteligenti oricum si ca mai departe o sa faca viata diferentele...
Well, viata cam intarzie sa faca diferentele... Probabil e la fel ca diferentele care se mai dau la anumite materii prin scoli. Ca bacul. Ca admiterea. Ca orice altceva ce tine de procesul de invataman: doar o formalitate. Birocratie. Noi mimam invatatul, profii mimeaza exigenta, examenele mimeaza corectitudinea, diplomele mimeaza stiinta.
Cand si daca ne vom gasi un job in care sa mimam munca la fel cum am mimat cartea si sa luam bani asa cum am luat note, o sa pot sa spun ca a meritat. Pana atunci, sunt usor sictirita.
Pana atunci, continui sa copiez cu sfintenie. Pentru ca asta e tot ce am invatat in acesti 12 ani de scoala. Pentru ca asta e singura lectie cu care plecam toti foaaarte bine invatata.
De altfel, e o dovada de inteligenta, pana la urma. Inteligenta nu inseamna (dupa cum am vazut in scoala, de atatia ani) sa stii totul si sa fii foarte stapan/a pe materie. Inteligenta inseamna (ca peste tot in viata) sa stii sa profiti de ocazie. Sa fii [cum ar zice diri ;;) ] „speculativ in sensul bun al cuvantului“. Asa am fost noi toti, si la scoala 4 ani, si la bac. Si ceva imi spune ca asa va fi si in continuare ….
Noi suntem cei care “au ridicat frecatul mentei la rang de arta”. Si macar pentru efortul vadit de a ramane cu creierul la fel de neted ca inainte de a incepe orice scoala, ar trebui sa ni se ofere, undeva, candva, o compensatie. In numele celor care ne-au permis si ne-au incurajat.
Grijile noastre sunt altele. Baruri, cluburi, discoteci, diverse cocktailuri, haine, trenduri, muzica, masini, fitze. In (sau in jurul) unui liceu nu sunt niciodata mai mult de cateva zeci de elevi rataciti, cu mintea aiurea, in schimb cluburile, barurile, cafenelele, terasele sunt mereu pline.
Noi si profesorii nostri suntem prieteni. Complici chiar. Ne pacalim reciproc. Noi ii pacalim ca invatam si stim, ei ne pacalesc ca sunt duri si ca o sa se aleaga ceva de viata noastra. Cadouri, note mari, zambete, stres zero. Ma intreb totusi, cat poate sa dureze asta. Ca n-o sa ne dea, sper, nimeni bani (mai ales ca suntem in criza, pe toate planurile), ca frecam menta si ne facem ca ne epuizeaza scoala.... In conditiile de azi, ma intreb, jumate ironic, jumate nu, cam cine mai are nevoie (si pentru ce) de absolventii unei facultati. Oricare ar fi ea.
Imi amintesc de o discutie cu o fosta colega (se stie ea cine e, sau poate, cine stie, nu mai stie :P), cand, intr-una din scurtele mele vizite pe la scoala, ma plangeam ca nu mai suport scoala :))). Enervata, mi-a replicat: „Stii ce, Ruxi, tu dupa ce ca vii din joi in Paste la scoala, cand vii stai si cate 2 ore, si alea doua ore le stai in baie, unde fumezi si te plangi ca nu mai suporti scoala!“.
…avea dreptate, asa ca m-am multumit sa rad, ca raspuns.
Acum cateva saptamani am fost sa-mi ridic mult-iubita diploma de bacalaureat. Care de fapt s-a dovedit “a fi trei”: atestatul, diploma de absolvire a liceului si diploma de bac. Si stateam asa si ma tot uitam la ele, si, printre multe altele, nu intelegeam de ce naiba ne-au cerut 6 poze daca le trebuiau numai 4 (oare iubitul nostru conducator si director, dictatorul pe numele lui Nastase face colectie de poze ale fostilor elevi, just in case, for future reference?).
Si tot uitandu-ma la multitudinea de diplome (pe care curand le voi pune intr-un dosar special, sau chiar le voi folosi pe post de tapet, sa ma simt mandra si de 3 ori femeie), ma intrebam, retoric, de ce oare simtim nevoia sa ne umplem casa de diplome pe care nu le meritam. Eu am luat o nota maricica la bac, totusi, sunt altii care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si au luat mai mult. Nu pot sa spun ca mi-e ciuda, ca pana la urma ce-i al meu e pus deoparte, iar aia oricum o sa o duca mai bine ca mine totimpu` ,iar in ultima instanta nu mi-e mie mai rau pentru ca le e lor mai bine ;).
Totusi, tot romanu` are mai nou nu numai diploma de bac, ci si minim 2 diplome de facultate si cel putin un master. Paradoxal, oamenii nu stiu nici sa se exprime, nici nu mai citesc, sunt din ce in ce mai prosti, dar, direct proportional, mai licentiati, iar scoala (la orice nivel) e in paragina, dar da nastere consecvent, an de an, la generatii din ce in ce mai numeroase de tampiti cu diploma.....
Se pare ca, asa cum ai nevoie de un permis ca sa conduci mashina (oricum majoritatea habar nu au sa conduca), asa ai nevoie si de un permis ca sa fii prost in legalitate (chiar daca ai depasit de mult limita legala).
Probabil de-asta nici nu mai conteaza daca unii au sau nu ceva in cap, pentru ca, oricum, ideea este sa promoveze cat mai multi cu note cat mai mari, si, daca se poate, diferentele firesti dintre noi (aka “unii e destepti altii e prosti k noaptea aka cativa negri mititei”) sa fie estompate in virtutea ideii ca toti suntem inteligenti oricum si ca mai departe o sa faca viata diferentele...
Well, viata cam intarzie sa faca diferentele... Probabil e la fel ca diferentele care se mai dau la anumite materii prin scoli. Ca bacul. Ca admiterea. Ca orice altceva ce tine de procesul de invataman: doar o formalitate. Birocratie. Noi mimam invatatul, profii mimeaza exigenta, examenele mimeaza corectitudinea, diplomele mimeaza stiinta.
Cand si daca ne vom gasi un job in care sa mimam munca la fel cum am mimat cartea si sa luam bani asa cum am luat note, o sa pot sa spun ca a meritat. Pana atunci, sunt usor sictirita.
Pana atunci, continui sa copiez cu sfintenie. Pentru ca asta e tot ce am invatat in acesti 12 ani de scoala. Pentru ca asta e singura lectie cu care plecam toti foaaarte bine invatata.
De altfel, e o dovada de inteligenta, pana la urma. Inteligenta nu inseamna (dupa cum am vazut in scoala, de atatia ani) sa stii totul si sa fii foarte stapan/a pe materie. Inteligenta inseamna (ca peste tot in viata) sa stii sa profiti de ocazie. Sa fii [cum ar zice diri ;;) ] „speculativ in sensul bun al cuvantului“. Asa am fost noi toti, si la scoala 4 ani, si la bac. Si ceva imi spune ca asa va fi si in continuare ….
Noi suntem cei care “au ridicat frecatul mentei la rang de arta”. Si macar pentru efortul vadit de a ramane cu creierul la fel de neted ca inainte de a incepe orice scoala, ar trebui sa ni se ofere, undeva, candva, o compensatie. In numele celor care ne-au permis si ne-au incurajat.
Grijile noastre sunt altele. Baruri, cluburi, discoteci, diverse cocktailuri, haine, trenduri, muzica, masini, fitze. In (sau in jurul) unui liceu nu sunt niciodata mai mult de cateva zeci de elevi rataciti, cu mintea aiurea, in schimb cluburile, barurile, cafenelele, terasele sunt mereu pline.
Noi si profesorii nostri suntem prieteni. Complici chiar. Ne pacalim reciproc. Noi ii pacalim ca invatam si stim, ei ne pacalesc ca sunt duri si ca o sa se aleaga ceva de viata noastra. Cadouri, note mari, zambete, stres zero. Ma intreb totusi, cat poate sa dureze asta. Ca n-o sa ne dea, sper, nimeni bani (mai ales ca suntem in criza, pe toate planurile), ca frecam menta si ne facem ca ne epuizeaza scoala.... In conditiile de azi, ma intreb, jumate ironic, jumate nu, cam cine mai are nevoie (si pentru ce) de absolventii unei facultati. Oricare ar fi ea.
Imi amintesc de o discutie cu o fosta colega (se stie ea cine e, sau poate, cine stie, nu mai stie :P), cand, intr-una din scurtele mele vizite pe la scoala, ma plangeam ca nu mai suport scoala :))). Enervata, mi-a replicat: „Stii ce, Ruxi, tu dupa ce ca vii din joi in Paste la scoala, cand vii stai si cate 2 ore, si alea doua ore le stai in baie, unde fumezi si te plangi ca nu mai suporti scoala!“.
…avea dreptate, asa ca m-am multumit sa rad, ca raspuns.
[Citati din marii clasici in viata: "In toate liceele se copiaza. Diferenta e ca in Cuza si Carol, elevii stiu CE trebuie sa copieze" ;) ]
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu