Ruxi, the menace

Asta ar fi bun pentru mine.... (fiindca e de plastic)

...dar tot asa as arata :-??

De fiecare data cand incerc eu sa gatesc, e show :))

Nu aveti decat sa radeti, dar urmeaza sa va impartasesc experienta mea horror cu cuptorul cu microunde.


De cand eram mica, ai mei s-au gandit sa nu ma sperie cu Bau Bau, sa nu ma minta cu Barza [la intrebarea “De unde vin copiii?” mi s-a raspuns, de la inceput, „Din burta de la mama“. Si n-am mai intrebat mai mult ;)) ], dar sa ma sperie cu chestiile de prin casa. Priza, aspiratorul, interupatorul, si mai ales Aragazul (inamicul public nr.1) erau dusmanii mei de moarte, de care nu m-as fi apropiat in veci.


Chestia la care ei nu s-au gandit pe moment a fost ca fiind speriata de aceste obiecte necesare in orice casa de la varste mici, s-ar putea sa nu trec peste teama mea nici cand o sa cresc.


…motiv pentru care mie si acum mi-e frica de aragaz, prize, si mai ales de aspirator.


Totusi, cand raman singura acasa, si vreau neaparat sa mananc, apelez de obicei la cuptorul cu microunde, aproape inofensiv, credeam eu, pana aseara (ca sa umblu la aragaz, imi trebuie o bricheta cu buton si o lumanare – nu, lumanarea nu e pentru rugaciune, in cazul asta, e ca sa nu ma apropii foarte mult de ochiul aragazului....).


De cand l-am cumparat, am aflat ca exista o singura regula de aur: sa nu incalzesti mancarea la microunde intr-o farfurie cu marginea aurie.

Aseara, eu voiam sa incalzesc putin untul (voiam un sandwich, si era imposibil de intins pe paine asa inghetat cum era :P). Am vazut ca se afla intr-o farfurie cu dunga aurie, si, prevazatoare, l-am pus intr-o farfurioara de yena.


…doar ca am ignorat total faptul ca hartia aia in care e invelit untul e TOATA AURIE!

L-am pus la incalzit 2 minute, fericita de isprava mea. Bine ca nu am plecat in camera sa astept acolo, cum fac de obicei, pentru ca in cateva secunde incep sa se auda bubuituri, si vad, prin geam, luminite ca atunci cand am gresit si am pus o farfurie cu margini aurite. Speriata, opresc cuptorul, si il deschid, ca sa descopar ceva si mai groaznic: ambalajul untului luase foc!!!!

Am tipat, dar fiindca eram singura acasa, sansele sa vina cineva sa ma salveze (gen Pompierii, etc) au scazut considerabil, prin urmare am inceput sa suflu in cuptorul cu microunde, ca sa imi salvez viata.

Pana la urma am reusit sa sting focul, fara stingator… dar nu am mai putut adormi asa usor, am stat sa mai pazesc cuptorul, mi-era frica sa nu se mai intample ceva (gen sa se aprinda din nou, sau mai stiu eu ce, Doamne fereste….)


Stiu ca probabil radeti sau in cel mai bun caz nu ma credeti, dar acum mi-e si mai frica de gatit….


Adica incalzitul la microunde parea o experienta inofensiva, si uite, s-a dovedit a fi mai periculoasa decat cu aragazul normal...

Eh, si ca sa inchei apoteotic, la intrebarea : “Ce ai gatit?” pot sa raspund, mandra: “Am gatit ambalaj de unt ars.”


Ah, si colac peste pupaza, azi ai mei au plecat in vilegiatura, iar bunicii abia sambata noaptea se intorc de la mare. Ceea ce inseamna ca mai am exact trei zile de singuratate culinara, si ma rog sa nu degenereze, intrucat mai avem nevoie de casa...


[Cred ca o sa recurg la pizza si McDonald’s ca sa fiu sigura ca supravietuiesc….

…si sa nu pierdem nici casa :D ]


Si cand te gandesti ca intr-o vreme chiar imi doream sa ma mut singura :))))))))

Later edit: sau poate m-o fi injurat cineva azi noapte, cine stie..... (s-a intamplat dupa ce am publicat articolul Lista rusinii :P)