(ultimele doua poze sunt de pe blogul Josephinei, restul nu imi amintesc de unde le-am luat...)Motto: “Ai citit vara asta? Da? Cate etichete?”
Probabil toti ati auzit, macar in treacat, de campaniile ziarelor care, mai nou, se intrec in a ne oferi la pret promotional lectura obligatorie a unui om care se vrea cult. Omul din ziua de azi. Cel care citeste ziare si reviste de scandal, dar nu stie cine a fost Bacovia. Cel care poate sa-ti spuna pe dinafara de cate ori a slabit si s-a ingrasat Andreea Marin, dar cand il intrebi cine a scris “Morometii” se incrunta (si nu stie sa raspunda). Cel care stie pe dinafara sute de versuri marca Guta, dar habar nu are cum s-ar vorbi/scrie corect.
Vorba lu` Cartarescu, mai demult oamenii se culturalizau fara sa stie si fara sa vrea (mai ales generatia tanara) pentru ca nu aveau tv decat vreo 2 ore pe zi si nu aveau ce sa faca. Mergeau la teatru, la cinema, citeau foarte mult…
Atunci nu se gaseau decat romanele valoroase (ca pe atunci se si scriau romane valoroase, nu ca azi, cand se scrie mult prea mult si adesea mult prea prost, pe principiul mimesis-ului :-J), si toata lumea le avea in biblioteca (nu intacte si mirosind a nou, ca azi, ci rupte, subliniate, citite de toate generatiile familiei.
Acum, cineva vrea sa transforme, din nou, Bucurestiul in Micul Paris. Un loc idilic unde oamenii citesc, nu ca sa fie destepti, ci tocmai pentru ca sunt si au inteles importanta lecturii. Un loc unde, macar post-mortem, “greii” literaturii autohtone si universale isi primesc locul meritat in casele si bibliotecile noastre. Un loc unde, cat de cat, lumea nu a luat-o complet razna, si mai e speranta.
Nu pot decat sa fiu foarte fericita din cauza asta….
In paranteza fie spus, acum o luna si ceva a inceput o perioada bizara in viata mea. Cunosteam, zi de zi, oameni care marturiseau (spre marea mea oroare, cu mandrie fata de ei si prejudecata fata de mine) ca nu au citit o carte in viata lor. Evident, initial nu am vrut sa cred. Dar din pacate, aveau “armele” necesare ca sa-mi dovedeasca….
Curand mi-am dat seama ca specia asta (care, probabil, e o ramasita a Epocii de Piatra, sau a dinozaurilor) nu e nicidecum pe cale de disparitie, ci in plina extindere. Oamenii astia care joaca zi de zi ore intregi Nintendo sau Counter Strike sau alte jocuri violente pe calculator dar nu au trecut de coperta unei carti, sunt, paradoxal, cei care ajung cel mai bine in viata.Cu cat esti mai prost, cu atat ai sanse mai mari sa ajungi sef. Sefu` sefilor e boul baltii. (ala care, intr-o buna zi, nu-si va mai recunoaste nici proprii chiloti).
Mie imi place sa citesc. Mult de tot. Si nu stiu cand, nu stiu cum, pasiunea asta a devenit exponat de muzeu….
Imi plac toate cartile, dar am o preferinta pentru cele vechi, jerpelite (atata tot ca nu suport sa aiba pagini lipsa), pentru ca de obicei toate cartile valoroase si rare sunt intr-o stare deplorabila, desi au luminat atatea minti…
Mi-a placut mereu sa citesc tot ce-mi pica in mana. Nu mi-am propus niciodata sa retin ceva sau sa fiu mai inteligenta dupa ce citesc. Nu am avut niciodata un scop. Mereu citesc pentru ca imi place sa citesc. Sunt niste momente frumoase pe care le petrec eu cu mine, in liniste, si nimic nu mai conteaza. Nu mai vad, nu mai aud altceva. [Nu as putea, de exemplu, sa citesc in metrou sau autobuz. Pentru mine lectura nu e o experienta de duzina, “asa, ca sa treaca timpu`”.]
Mereu mi s-a parut ceva firesc. Nu pasiunea, ci lectura in sine. Adica na, nu iti place, da` totusi, ceva-ceva tot trebuie sa citesti.
Nu mica mi-a fost mirarea prin clasa a 9-a, parca, atunci cand o profesoara de romana (nu profa mea) a fost stupefiata auzind ca eu citesc de placere. Ca sa ma relaxez. Ca sa ma simt bine. Ca pun lectura in aceeasi categorie cu iesitul in oras, filmele, etc. /:)
Bine, inteleg. Sa zicem ca omul respectiv are alte pasiuni: matematica, fizica, etc. Si e foarte bun in domeniile alea. Sa zicem ca nu-l intereseaza lecturile aprofundate. Totusi, nu exista nicio scuza pentru faptul ca majoritatea oamenilor nu stiu sa scrie si sa vorbeasca. Am cunoscut si specimene care abia citesc, silabisind. Asta dupa 12 ani de scoala si bacalaureat cu note foarte mari. Si nu am cunoscut exceptiile. In ziua de azi, asa e la moda.
Invata engleza si vorbesc jumate-jumate, dar incorect. Folosesc abrevieri incorecte, stau pe messenger prea mult si ajung sa gandeasca prescurtat. Se trezesc adesea ca au ceva de spus si nu le vin cuvintele, ca au ganduri pe care nu sunt capabili sa le exprime. Citesc ziare si reviste en gross, dar pe o carte n-ar pune mana. Sunt interesati de politica, viata mondena, uneori si moda, muzica (manelele pe primul loc), si traiesc cu iluzia ca au cultura.
In ziua de azi oamenii nu mai citesc. Nici copiii, nici adultii. Asta pentru ca avem multe alte posibilitati: internet, televizor,radio, etc. Pe care le-am inteles gresit. Ele sunt aici ca sa ne usureze viata, ca sursa de relaxare, nicidecum pentru a inlocui cartile, teatrul, cinematograful. Sunt complementare, nu se exclud reciproc. E absolut ridicol sa ai impresia ca poti sa citesti zilnic toate ziarele stand in fata calculatorului, cu tv-ul aprins pe stiri, si sa fii “un om informat”. Informatia aia e de multe ori falsa si oricum nu are relevanta in viata ta. Nu iti formeaza un mod de a gandi, e doar propaganda, sau, pur si simplu, minciuna.
Si eu, ca multi altii, sunt dependenta de internet, si nu cred ca as supravietui mult fara tv. Dar nu le pun pe acelasi loc cu lectura. Adica exista o diferenta intre ce ne place si ce ne trebuie. Nu cred ca toate problemele din lume s-ar rezolva daca oamenii ar mai citi din cand in cand si altceva in afara de etichete, dar sunt convinsa ca ar fi totusi mai placut sa traiesti in lume daca din cand in cand, mai ales noi astia tineri am mai inchide calculatorul (de dragul ecologiei) si am deschide cate o carte. Si nu, nu in cautare de poze.
Pana cand o sa se intample minunea asta, cel mai probabil intr-un bizar univers paralel, nu iesiti din casa! E pericol! Riscati sa va intalniti cu cineva care o sa va vorbeasca intr-un dialect in curs de alfabetizare, bazat pe prescurtari, romano-engleza, si “smecherie”. Si e contagiasa. Si, spre deosebire de restul limbilor straine, pe asta, daca o inveti, uiti limba ta materna, romana gramatical corecta. (un dialect pe cale de disparitie in cercurile tinerilor din tara). Pacat ca romana nu e limba de circulatie internationala. Cand o sa ne inghita internetul pe toti, o sa se duca naibii “dulcele grai romanesc”. N-o sa mai vorbeasca nimeni romaneste….
[ In paranteza fie spus, am aflat de ce semi-alfabetii umbla in grupuri. Unu stie prima jumatate a alfabetului, altu` stie a doua jumatate, unu stie sa scrie, altu` sa citeasca, si tot asa. Numai pe la examene, cand ii prinzi singuri, afli de fapt care e nivelul lor de alfabetizare. In rest, ai zice ca sunt oameni aproape normali….]
Traim intr-o lume plina de posibilitati. De care ne doare fix in partea aia a corpului…..care e asa de des pomenita, poate pentru ca majoritatea semenilor nostri ii seamana izbitor...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu