(Imaginile sunt de pe blogul Chotronette)
Motto: “Ce poti face azi, nu lasa pe maine, lasa pe poimaine, poate atunci nu mai trebuie facut…”
Acum doua saptamani, articolul meu ar fi sunat asa:
De curand mi-a (re)venit ideea ca trebuie sa ma fac cumva utila societatii. M-am saturat sa fiu o parazita, si, impotriva vointei alor mei, m-am apucat sa-mi caut de lucru. Si…
..si am avut un soc. Cautand printre numeroase anunturi cu oferte munca, am constatat ca experienta mea de viata si abilitatile mele, coroborate cu asteptarile mele in ceea ce priveste plata se incadreaza doar la videochat /:).
[A, si am primit o oferta irezistibila ca animatoare…..]
Motiv pentru care, momentan, inca ingrosh randurile tinerilor someri fericiti din urbea natala.
...motiv pentru care, ca o ultima masura (mai mult sau mai putin disperata), m-am gandit sa postez aici, pe blog (ca totusi il citeste destula lume) un anunt care s-ar incadra perfect la categoria “Oferte munca” din GDS:
“Blonda, 1,66, 47 Kg, posesoare “permis de utilizare” a limbii engleze si a limbii germane, incapabila de inot, alergat, sau orice alta activitate sportiva, solicit angajare, preferabil ca sefa (pentru ca nu stiu sa fac nimic, dar vreau sa castig multi bani). Demonstrez abilitati incredibile de comunicare pe messenger si mail, stiu sa creez conturi pe yahoo, sa dau copy-paste in word, sa rasfoiesc reviste, sa lipesc autocolante, sa (imi) fac poze. Nu posed permis conducere si nici masina, intrucat sunt ecologista convinsa si chiar maniaca. Stiu sa fac destul de bine tot felul de chestii absolut inutile societatii, cum ar fi manichiura, pedichiura, bucle cu placa, ma pricep sa gasesc haine vintage, chilipiruri, si tot felul de alte lucruri numai bune de cumparat.
….si cam atat ;;) “
Acum, articolul meu suna asa:
Ca o tampita, intr-o efuziune stupida care ma apuca in fiecare vara, m-am apucat intr-o zi sa-mi trimit cv-ul la cel putin cateva zeci de companii, aplicand, astfel, pentru o gramada de joburi. Proasta alegere. Inca mai trag ponoasele.
Printre altele, m-a sunat cineva de la o agentie de turism (eu nici nu prea citeam pentru ce job aplic). M-am dus acolo si ei cica: “Pentru interviu, nu?”. Eu: “Mda, ceva de genul asta…” Ei:”Ce poti sa ne spui despre tine?” Eu, usor iritata: “Eu pot sa va spun multe, dar mai intai as vrea sa aud ce vrei de la mine…” Aia, socati: “Adica tu nu stii pentru ce job ai aplicat? :O“ Eu,calma: „Nu.“
Si mi-au explicat. Voiau un agent de turism. Nu colaborator, ci angajat permanent. Am intrebat de ce le trebuie germana mea, si mi-au raspuns ca inca nu au pe nimeni care sa vorbeasca germana.
...si, satisfacuta, le-am spus ca pe mine nu ma intereseaza sa lucrez permanent acolo, pentru ca am de gand sa fac si facultate (facultati, de fapt). Si m-am ridicat zambind si am plecat ;))
Dupa ce am plecat, ma gandeam amuzata ca sunt singura persoana pe care o cunosc (mai ales ca e criza economica) si refuza joburi. Majoritatea oamenilor (cei normali, unde eu nu ma incadrez) isi cauta slujbe si sunt refuzati. Pe mine ma cauta si ei si ii refuz :))))))) (asta pentru ca exista un tipar al reactiilor in toate domeniile vietii aceluiasi om, nu? :P)
Totusi, imi pare bine ca m-am dus. Pentru ca mi-am dat seama de un lucru pe care maicamea mi-l spune de nu stiu cand (si nu am vrut sa cred :“> ), si anume ca germana e foarte valoroasa, si prin urmare, nu am de gand sa o las sa se „prafuiasca“ :)
[ Prin urmare, cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau pe Pro7 si sa ma uit la desene, cum faceam inainte sa dau examenul pentru Zertificat Goethe B2 :“> ].
Acum, anuntul meu ar suna cam asa:
“Blonda, 1,66, 47 Kg, posesoare “permis de utilizare” a limbii engleze si a limbii germane, incapabila de inot, alergat, sau orice alta activitate sportiva. Demonstrez abilitati incredibile de comunicare pe messenger si mail, stiu sa creez conturi pe yahoo, sa dau copy-paste in word, sa rasfoiesc reviste, sa lipesc autocolante, sa (imi) fac poze. Nu posed permis conducere si nici masina, intrucat sunt ecologista convinsa si chiar maniaca. Stiu sa fac destul de bine tot felul de chestii absolut inutile societatii, cum ar fi manichiura, pedichiura, bucle cu placa, ma pricep sa gasesc haine vintage, chilipiruri, si tot felul de alte lucruri numai bune de cumparat.
….si cam atat ;;)
Nu, nu caut nimic, doar ma laud :) “
Acum sunt mult mai increzatoare, se pare ca in ziua in care chiar o sa-mi doresc o sa-mi gasesc un job.
…si pot sa lenevesc linistita pana atunci :))))))
Acum doua saptamani, articolul meu ar fi sunat asa:
De curand mi-a (re)venit ideea ca trebuie sa ma fac cumva utila societatii. M-am saturat sa fiu o parazita, si, impotriva vointei alor mei, m-am apucat sa-mi caut de lucru. Si…
..si am avut un soc. Cautand printre numeroase anunturi cu oferte munca, am constatat ca experienta mea de viata si abilitatile mele, coroborate cu asteptarile mele in ceea ce priveste plata se incadreaza doar la videochat /:).
[A, si am primit o oferta irezistibila ca animatoare…..]
Motiv pentru care, momentan, inca ingrosh randurile tinerilor someri fericiti din urbea natala.
...motiv pentru care, ca o ultima masura (mai mult sau mai putin disperata), m-am gandit sa postez aici, pe blog (ca totusi il citeste destula lume) un anunt care s-ar incadra perfect la categoria “Oferte munca” din GDS:
“Blonda, 1,66, 47 Kg, posesoare “permis de utilizare” a limbii engleze si a limbii germane, incapabila de inot, alergat, sau orice alta activitate sportiva, solicit angajare, preferabil ca sefa (pentru ca nu stiu sa fac nimic, dar vreau sa castig multi bani). Demonstrez abilitati incredibile de comunicare pe messenger si mail, stiu sa creez conturi pe yahoo, sa dau copy-paste in word, sa rasfoiesc reviste, sa lipesc autocolante, sa (imi) fac poze. Nu posed permis conducere si nici masina, intrucat sunt ecologista convinsa si chiar maniaca. Stiu sa fac destul de bine tot felul de chestii absolut inutile societatii, cum ar fi manichiura, pedichiura, bucle cu placa, ma pricep sa gasesc haine vintage, chilipiruri, si tot felul de alte lucruri numai bune de cumparat.
….si cam atat ;;) “
Acum, articolul meu suna asa:
Ca o tampita, intr-o efuziune stupida care ma apuca in fiecare vara, m-am apucat intr-o zi sa-mi trimit cv-ul la cel putin cateva zeci de companii, aplicand, astfel, pentru o gramada de joburi. Proasta alegere. Inca mai trag ponoasele.
Printre altele, m-a sunat cineva de la o agentie de turism (eu nici nu prea citeam pentru ce job aplic). M-am dus acolo si ei cica: “Pentru interviu, nu?”. Eu: “Mda, ceva de genul asta…” Ei:”Ce poti sa ne spui despre tine?” Eu, usor iritata: “Eu pot sa va spun multe, dar mai intai as vrea sa aud ce vrei de la mine…” Aia, socati: “Adica tu nu stii pentru ce job ai aplicat? :O“ Eu,calma: „Nu.“
Si mi-au explicat. Voiau un agent de turism. Nu colaborator, ci angajat permanent. Am intrebat de ce le trebuie germana mea, si mi-au raspuns ca inca nu au pe nimeni care sa vorbeasca germana.
...si, satisfacuta, le-am spus ca pe mine nu ma intereseaza sa lucrez permanent acolo, pentru ca am de gand sa fac si facultate (facultati, de fapt). Si m-am ridicat zambind si am plecat ;))
Dupa ce am plecat, ma gandeam amuzata ca sunt singura persoana pe care o cunosc (mai ales ca e criza economica) si refuza joburi. Majoritatea oamenilor (cei normali, unde eu nu ma incadrez) isi cauta slujbe si sunt refuzati. Pe mine ma cauta si ei si ii refuz :))))))) (asta pentru ca exista un tipar al reactiilor in toate domeniile vietii aceluiasi om, nu? :P)
Totusi, imi pare bine ca m-am dus. Pentru ca mi-am dat seama de un lucru pe care maicamea mi-l spune de nu stiu cand (si nu am vrut sa cred :“> ), si anume ca germana e foarte valoroasa, si prin urmare, nu am de gand sa o las sa se „prafuiasca“ :)
[ Prin urmare, cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dau pe Pro7 si sa ma uit la desene, cum faceam inainte sa dau examenul pentru Zertificat Goethe B2 :“> ].
Acum, anuntul meu ar suna cam asa:
“Blonda, 1,66, 47 Kg, posesoare “permis de utilizare” a limbii engleze si a limbii germane, incapabila de inot, alergat, sau orice alta activitate sportiva. Demonstrez abilitati incredibile de comunicare pe messenger si mail, stiu sa creez conturi pe yahoo, sa dau copy-paste in word, sa rasfoiesc reviste, sa lipesc autocolante, sa (imi) fac poze. Nu posed permis conducere si nici masina, intrucat sunt ecologista convinsa si chiar maniaca. Stiu sa fac destul de bine tot felul de chestii absolut inutile societatii, cum ar fi manichiura, pedichiura, bucle cu placa, ma pricep sa gasesc haine vintage, chilipiruri, si tot felul de alte lucruri numai bune de cumparat.
….si cam atat ;;)
Nu, nu caut nimic, doar ma laud :) “
Acum sunt mult mai increzatoare, se pare ca in ziua in care chiar o sa-mi doresc o sa-mi gasesc un job.
…si pot sa lenevesc linistita pana atunci :))))))
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu